Luca-Emanuel Rus, preşedintele Consiliului Judeţean al Elevilor Maramureş:„Fii vocea colegilor tăi!”

Luca-Emanuel Rus învaţă în clasaa X-a, la Colegiul Național „Dragoș Vodă” Sighetu Marmației, specializarea științe ale naturii.
Pe Luca l-am cunoscut atunci când în şcolile din Maramureş, elevii au venit îmbrăcaţi în negru în semn de protest faţă de introducerea obligatorie a uniformelor în şcoli. Din start mi-a plăcut modul în care s-a exprimat, dar şi promptitudinea cu care a răspuns întrebărilor, fără să fie reticent la dialogul cu reprezentanţii mass-mediei. Atunci mi-a venit ideea să facem un interviu mai detaliat pentru ca elevii din judeţ să îşi cunoască liderul pentru că Luca-Emanuel Rus este preşedinte al Consiliului Judeţean al Elevilor. Dincolo de activitatea din Consiliul Județean al Elevilor, Luca se declară un tânăr „interesat de drepturile copilului, de educație, de modul în care funcționează comunitățile și de felul în care putem transforma problemele pe care le întâlnim în soluții concrete, palpabile. M-am implicat în mai multe proiecte de reprezentare și de participare a copiilor și a tinerilor, inclusiv la nivel național și internațional. Cred că un lucru important despre mine este că nu prea mă mulțumesc cu răspunsul „așa se face” atunci când există lucruri care ar putea fi îmbu­nă­tățite”.

„Mult mai dificil este să găsești soluții care pot fi puse în practică”

R: De când eşti preşedinte al Consiliului Județean al Elevilor şi ce te-a determinat să te implici din această postură?
L.E.R.: Sunt președintele Consiliului Județean al Elevilor Maramureș din luna mai a acestui an. Am ales să mă implic pentru că am văzut cât de multe lucruri din școală îi afectează direct pe elevi, dar despre care aceștia nu sunt întotdeauna întrebați, consultați. Mi-am dorit să contribui la o reprezentare în care problemele să nu rămână doar discuții între colegi, pe holurile școlii sau în mediul online, ci să ajungă la persoanele care pot lua decizii. Cred că reprezentarea elevilor presupune să îți asumi responsabilitatea de a asculta, de a pune întrebări și de a urmări ce se întâmplă după ce o problemă a fost semnalată.
R: Care este cel mai important lucru pe care l-ai învățat de când ocupi această funcție?
L.E.R.: Am învățat că, de multe ori, să identifici o problemă este partea ușoară. Mult mai dificil este să găsești soluții care pot fi puse în practică și să obții colaborarea celor implicați. Poți avea dreptate într-o anumită situație, dar asta nu înseamnă automat că lucrurile se vor schimba. E nevoie de argumente, de consecvență, de răbdare și de capacitatea de a discuta cu persoane care nu îți împărtășesc punctul de vedere. În același timp, am înțeles că nu poți reprezenta elevii dacă vorbești doar cu cei care sunt deja implicați. Trebuie să ajungi la cei care nu participă la astfel de activități și care poate nici nu știu că au posibilitatea să își facă vocea auzită.
R: Ce înseamnă pentru tine să fii vocea elevilor din întregul județ?
L.E.R.: În primul rând, înseamnă o responsabilitate foar­te mare, pentru că Maramureșul este un județ divers, iar experiența unui elev dintr-un oraș poate fi foarte diferită de cea a unui elev dintr-o comună sau dintr-un sat. Nu toți se confruntă cu aceleași probleme și nu toți au aceleași oportunități. Pentru mine, să reprezint elevii înseamnă să încerc să înțeleg aceste diferențe și să mă asigur că ele sunt luate în considerare în discuțiile despre educație. Nu cred că președintele CJE trebuie să vorbească în locul tuturor, ca și cum ar ști automat ce își dorește fiecare elev. Rolul nostru este să construim mecanisme prin care elevii să poată vorbi pentru ei înșiși, iar opiniile lor să ajungă acolo unde contează.

Alături de protestul elevilor cu privire la obligativitatea purtării uniformelor în şcoli

R: Una din provocările la care ai răspuns la începutul acestui an şcolar a fost cea legată de protestul în şcoli împotriva obligativităţii purtării uniformelor şcolare. De ce nu sunt de acord elevii cu uniformele şcolare?
L.E.R.: Pe 28 septembrie, elevii maramureșeni s-au alăturat protestului național împotriva uniformelor școlare, într-un număr destul de mare. Din respect pentru instituția școlii, protestul a fost desfășurat în condițiile legale; nu a interferat cu programul de desfășurare a orelor de curs. A fost o acțiune organizată astfel încât participarea să fie accesibilă tuturor: nu le-am cerut elevilor să cumpere nimic, ci să poarte haine negre pe care le aveau deja. Mă bucur că mesajul a ajuns la elevi din județ, iar presa locală a relatat că aceștia au răspuns apelului nostru.
Cred că este important să explicăm că opoziția noastră nu se rezumă la faptul că unii elevi nu își doresc să poarte o uniformă. Problema principală este introducerea unei obligații generale fără o consultare reală a celor care urmează să o respecte. Consiliul Național al Elevilor și-a exprimat opoziția față de proiect, însă elevii nu au fost implicați în mod corespunzător în dezbaterea care a precedat adoptarea lui de către Senat.
În plus, nu cred că uniforma poate fi prezentată drept o soluție pentru probleme mult mai înrădăcinate, care reprezintă amenințări. Bullyingul nu dispare odată cu diferențele vestimentare, iar inegalită­țile sociale nu se rezolvă prin faptul că toți elevii poartă aceleași haine. Înainte să impunem noi obligații, ar trebui să ne concentrăm asupra accesului la educație, asupra condițiilor din școli, asupra siguranței elevilor și asupra sprijinului de care au nevoie.
R: Aţi primit vreo reacţie de la nivel central în urma acestui protest inedit?
L.E.R.: După protestele elevilor din întreaga țară, colegii mei de la nivel național, reprezentând Consiliul Național al Elevilor, au fost invitați la dezbateri atât cu inițiatorii proiectului legislativ, cât și în cadrul Comisiei pentru Învățământ din Senat. Au fost depuse anumite amendamente, însă Consiliul Național al Elevilor își menține poziția.
Din punctul meu de vedere, este important ca dialogul să continue, dar și ca rezultatul lui să se reflecte în decizia legislativă. Faptul că elevii sunt invitați la o dezbatere reprezintă un pas în direcția consultării, însă adevărata măsură a participării lor va fi dacă argumentele pe care le aduc sunt luate în considerare. Noi am solicitat ca proiectul să fie respins și ca elevii să fie consultați real în deciziile care îi privesc. Vom urmări în continuare evoluția proiectului în Parlament.

Diferenţe de oportunităţi între şansele elevilor din mediul rural şi cei de la oraşe

R: Care consideri că sunt cele mai importante probleme cu care se confruntă elevii din județ în prezent?
L.E.R.: Aș pune pe primul loc diferențele de oportunități, chiar de șanse dintre elevi, în special între mediul rural și cel urban. Accesul la transport școlar, la activități educaționale, la resurse și la oportunități de dezvoltare nu este același pentru toată lumea. Pentru unii elevi, participarea la o activitate după ore este ceva firesc; pentru alții, poate însemna grija că nu mai au cu ce să ajungă acasă.
Sunt importante calitatea procesului educațional, relația dintre elevi și profesori, siguranța în școli și posibilitatea reală de a participa la deciziile care îi privesc. Cred că trebuie să fim atenți și la diferența dintre ceea ce apare în documente și ceea ce se întâmplă efectiv în școli. O măsură poate suna foarte bine pe hârtie, dar, dacă nu este aplicată corespunzător, elevii simt efectele în mod direct.
R: În ce măsură crezi că elevii sunt ascultați de conducerile școlilor și de autoritățile locale?
L.E.R.: Cred că situația diferă destul de mult de la o școală la alta și de la o comunitate la alta. Există conduceri care încurajează dialogul și care îi implică pe elevi în găsirea soluțiilor, dar există și situații în care consultarea lor este tratată mai degrabă ca o formalitate. Faptul că există un consiliu școlar al elevilor sau că se organizează o întâlnire nu garantează automat, din păcate, că opiniile elevilor vor influența decizia finală.
Mi-aș dori să ajungem la o cultură a dialogului în care elevii să fie consultați înainte de luarea deciziilor, nu să fie doar informați după ce acestea au fost deja stabilite. Iar a­tunci când propunerile lor nu pot fi acceptate, ar fi normal, după cum prevede și legislația, să primească o explicație clară. Poate că nu orice solicitare poate fi pusă în practică, dar fiecare solicitare argumentată merită analizată cu seriozitate.
R: Cum pot elevii să transmită sugestii, nemulțumiri sau propuneri către CJE?
L.E.R.: Cel mai firesc punct de plecare este consiliul școlar al elevilor din propriul liceu, din propria școală, prin reprezentanții claselor și prin membrii Biroului executiv. Situațiile pot fi transmise mai departe către Consiliul Județean al Elevilor, unde sunt tratate cu maximă seriozitate. Datorită climatului construit alături de consiliile școlare ale elevilor, putem să îi ajutăm pe elevi să își susțină cauzele, să le facem vocea auzită în fața decidenților județeni.
Încurajez elevii să ne contacteze direct prin canalele de comunicare ale CJE Maramureș, și anume paginile de Instagram și Facebook sau prin email. Nu trebuie să aibă vreo soluție formulată, nici să ocupe o funcție de reprezentare pentru a ne scrie. E foarte important să cunoaștem problemele fiecărei școli în parte, dar, mai ales să le corelăm, să găsim firul roșu care le ține înlănțuite și să îi ghidăm în a le rezolva sau să le discutăm cu decidenții județeni în vederea remedierii.
R: Care sunt obiectivele tale principale pentru mandatul actual?
L.E.R.: Îmi doresc, în primul rând, un CJE și mai co­nectat la realitatea din școli, cu o comunicare și mai bună cu consiliile școlare ale elevilor de pe raza județului și cu o reprezentare care să nu se limiteze la câteva unități de învățământ. Consider că trebuie să lucrăm mai mult pe probleme concrete, în special pe diferențele dintre mediul rural și cel urban, transportul școlar, accesul la oportunități și participarea elevilor la luarea deciziilor.
Un alt obiectiv este să dezvoltăm colaborări cu instituțiile publice, organizațiile și specialiștii care ne pot ajuta să transformăm propunerile în măsuri aplicabile. Vreau ca activitatea CJE-ului să fie în continuare una transparentă, astfel încât elevii să poată vedea ce demersuri facem, ce rezultate obținem și unde întâmpinăm dificultăți. Cred că este important să nu promitem că vom rezolva totul, ci să putem explica limpede pentru ce lucrăm și ce progrese facem.
R: Dacă ai putea schimba un singur lucru în sistemul educațional românesc, care ar fi acela?
L.E.R.: Mi-ar plăcea ca educația să fie privită ca o șansă. Într-adevăr, educația (accesul la educație) este un drept al copilului, al omului, unul pentru care noi, elevii reprezentanți, luptăm, muncim și unul cu care ne ocupăm mare parte din programul extrașcolar. Cred, însă, că educația românească privită drept o șansă ne-ar deschide tuturor drumul spre a valorifica la maximum resursele de care dispunem, cele pe care le avem și spre a clădi cât mai mult pe acestea. Or, această perspectivă trebuie adoptată primordial din vârful piramidei; decidenții trebuie să privească finanțarea educației ca pe o șansă la un prezent, la un viitor, la o Românie mai bună. Din momentul în care vârful piramidei decizionale va trata educația drept o veritabilă șansă, viziunea se va propaga asupra profesorilor, elevilor, părinților. Cred că rezultatul ar fi o societate cultă, informată, care ar participa în procesele decizionale și civice, dar, mai ales o societate greu de manipulat.
R: Ce măsuri concrete crezi că ar putea face cursu­rile mai atractive pentru elevi?
L.E.R.: Cred că este important ca elevii să înțeleagă legătura dintre ceea ce învață și viața de zi cu zi. Nu spun că teoria nu este necesară, ci că trebuie completată cu exemple concrete, experimente, dezbateri, proiecte și situații în care elevii pot aplica ceea ce au învățat. La fel de important este ca aceștia să poată pune întrebări și să își exprime punctul de vedere fără să simtă că orice greșeală este un eșec.
Aș încuraja și proiectele interdisciplinare, prin care elevii să descopere că problemele reale nu sunt împărțite în materii școlare separate. În plus, cred că feedbackul oferit de profesori și evaluarea care urmăresc progresul, nu doar rezultatul unui test, pot face o diferență importantă.
R: Cum vezi rolul elevilor în luarea deciziilor care îi privesc direct?
L.E.R.: Elevii trebuie să fie participanți reali la procesul decizional, în limitele rolului și responsabilităților lor. Suntem cei care trăiesc zilnic experiența școlii și putem identifica probleme pe care adulții nu le observă întotdeauna. De aceea, perspectiva noastră trebuie să fie luată în calcul atunci când se discută despre regulamentul școlar, evaluare, siguranță, activități educaționale sau organizarea vieții școlare.
Participarea nu înseamnă că elevii trebuie să decidă singuri orice aspect. Înseamnă să fie informați, consultați la timp, ascultați și să primească un răspuns argumentat. Cred că o școală care îi învață pe elevi ce înseamnă democrația trebuie să le ofere și ocazia de a o exersa. În acest scop, există deja mecanismele legale necesare, mai ales că România e una dintre puținele țări care a legiferat dreptul copilului la participare într-un mod complex, alături de ghiduri detaliate în acest sens; trebuie doar ca adulții să fie dornici să investească resursele necesare pentru a le implementa.
R: Ce inițiativă ți-ai dori să implementezi, dar nu ai avut încă ocazia?
L.E.R.: Având în vedere faptul că, anual, Consiliul Național al Elevilor colectează date certe despre respectarea drepturilor elevilor prin consultarea care stă la baza Raportului privind implementarea Statutului elevului la nivel național, mă bucură că și elevii din județul nostru alături de câțiva profesori au răspuns consultării promovate. Mi-ar plăcea ca după elaborarea Raportului privind implementarea Statutului elevului la nivel județean, să organizăm un eveniment de lansare a acestuia, care să reunească atât elevii, cât și decidenții locali.
R: În afară de Consiliul Judeţean al Elevilor ce alte preocupări ai şi cu ce rezultate şcolare te mândreşti?
L.E.R.: Pe lângă activitatea din cadrul Consiliului Județean al Elevilor Maramureș, mă implic în proiecte de participare a copiilor și a tinerilor. Fac parte din Boardul Copiilor din România, susținut de UNICEF, iar datorită acestuia, tot prin sprijinul UNICEF, am susținut o intervenție în cadrul celei de-a nouăzeci și una Sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva; la Senat am prezentat recomandări ale Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului în cadrul unei mese rotunde reunind colegi, reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu și decidenți.
În ceea ce privește școala, am avut anul trecut participarea, alături de echipa coordonată de dna prof. dr. Luminița Colopelnic, la etapa națională a Olimpiadei „Tinerii dezbat”. A fost o experiență minunată, provocatoare. Ne-am întors cu multă recunoștință pentru oportunitatea câștigată și cu multă ambiție pentru ediția din acest an.
R: Anul acesta ţi-ai propus să încerci din nou o participare la această olimpiadă?
L.E.R.: Mi-ar plăcea să particip din nou la competiții care îmi oferă ocazia să învăț și să îmi dezvolt abilitățile, inclusiv în zona dezbaterii și a argumentării. Mi-ar plăcea să particip și anul acesta la Olimpiada de limba franceză. În același timp, vreau să încerc și experiențe noi, care să îmi completeze activitatea de până acum și să îmi ofere perspective, abilități diferite.
R: Cum se împacă postura de lider al elevilor cu activitatea şcolară?
L.E.R.: Nu e întotdeauna ușor să le împac. Există perioade în care se suprapun activități, întâlniri, termene-limită și evaluări școlare.
În ceea ce privește relația mea cu profesorii și colegii cred că depinde mult de modul în care îți gestionezi responsabilitățile și de felul în care te raportezi la ceilalți. Mă bucur de colegi care mă susțin, care se alătură activității de reprezentare, dar și de profesori care susțin acest mod de implicare în comunitate. Chiar dacă nu toți profesorii susțin în aceeași măsură implicarea în comunitate, mai ales în procesele decizionale, mă bucur de respectul acestora, bazat pe o reciprocitate firească. Nu m-am poziționat superior nici colegilor, nici profesorilor, astfel că nu am simțit niciodată că profesorii m-ar privi cu „altfel de ochi”. Dincolo de toate, am fost elevul Școlii Gimnaziale Șieu și sunt elevul Colegiului Național „Dragoș Vodă”, calități pe care le respect pe deplin.
R: Pe viitor ce ţi-ar plăcea să faci?
L.E.R.: Încă îmi las timp să descopăr exact ce drum profesional mi se potrivește. Mă interesează domenii în care pot contribui la îmbunătățirea societății și în care pot lucra cu oamenii, cu instituțiile și cu problemele comunităților. Experiențele de până acum m-au apropiat de zona politicilor publice, a educației și a participării civice, dar cred că este important să explorez în continuare înainte de a lua o decizie.
Indiferent de domeniul pe care îl voi alege, mi-ar plăcea să pot privi în urmă și să identific lucruri concrete la care am contribuit.
R: Un mesaj pentru elevii care nu cred că vocea lor contează
L.E.R.: Le-aș spune să nu pornească de la ideea că trebuie să aibă o funcție, să fie foarte buni la vorbit în public sau să cunoască oameni importanți pentru a putea schimba ceva. De foarte multe ori, totul începe cu o întrebare pusă la momentul potrivit, cu o problemă semnalată sau cu un coleg pe care alegi să îl susții.
Este adevărat că nu orice propunere va fi acceptată și că unele schimbări durează mult. Dar asta nu înseamnă că nu merită să încerci. Dacă o problemă te afectează, merită să fie discutată; iar dacă ai impresia că nu ești ascultat, caută alți colegi care împărtășesc aceeași preocupare și încercați să vă organizați. Vocea unui singur elev poate fi ușor ignorată, dar o comunitate care își exprimă argumentat nevoile este mult mai greu de trecut cu vederea.
Nu trebuie să aștepți să devii adult ca să ai dreptul să contribui la schimbare. Școala este și locul în care învățăm să participăm în spațiul civic, să ne asumăm responsabilități și să construim împreună. Cu scopul unei reflecții, „Fii vocea colegilor tăi!”.