Uşorul excedent bugetar obţinut de Guvern, după primele două luni din 2017, ar putea fi liniştitor, dacă el n-ar ascunde scăderi pe toate fronturile. Marii „câştigători” ai banului public sunt bugetarii şi asistaţii social, însă cu preţul „retezării” investiţiilor din bani publici în economia României.
Luna februarie arată situaţia reală a bugetului naţional. De obicei, lunile ianuarie ale fiecărui an au influenţe diverse, rezultate de schimbările de regim fiscal care au loc, de regulă, la trecerea dintre ani. O comparaţie la nivelul lunii februarie 2017, cu încasările de anul trecut, arată minusuri la principalele surse de venit ale statului, respectiv: impozitul pe profit – 23,2%, TVA -15,8%, accize – 5,3%, impozite şi taxe pe proprietate – 0,4%, alte impozite pe venit, profit şi cîştiguri din capital -15,2%, venituri nefiscale – 8,3%.
Cel mai mare şoc este la TVA, unde efectul de bază provocat de scăderea cotei standard de la 24 la 20%, la 1 ianuarie 2016, a dispărut. A mai rămas totuşi efectul scăderii TVA de la 20 la 19%, de la 1 ianuarie 2017.
Singurele surse de venituri care au crescut sunt cele legate de salarii, adică impozitul pe venit, care a înregistrat un plus de 13,6% şi contribuţiile sociale, cu 12%. Aceste două creşteri sunt alimentate tot de la buget, fiind, practic, o plimbare de bani publici şi nu o creştere reală de încasări. Motivul este creşterea salariilor la stat. Cheltuielile de personal au crescut, la nivelul lunii februarie, cu 13,3%, faţă de februarie 2016, fiind determinate de majorările salariale acordate angajaţilor statului în a doua parte a anului 2016.
Vestea bună este că bugetul s-a închis, pe două luni, pe excedent, nu spectaculos, dar foarte important, pe excedent. Preţul plătit, însă, pentru acest echilibru aparent este însă foarte mare. Reducerea accelerată a încasărilor statului a forţat o scădere drastică a cheltuielilor statului. În afară de salariile bugetarilor şi asistenţa socială, totul e mai prost finanţat decât anul trecut. Ar mai apărea un plus la capitolul subvenţii, însă e doar o decalare de plăţi (+51,1% faţă de februarie 2016).
Tot ceea ce înseamnă investiţii a fost tăiat. Deşi, nu sunt mari lucrări de făcut iarna, cifrele arată mult mai rău decât anul trecut.
Cheltuielile de capital, însemnând investiţiile statului, au scăzut cu 16,3% iar cheltuielile cu bunuri şi servicii, însemnând achiziţiile statului, au scăzut cu 5,1%.
Însă, cea mare „frână” pare să fi fost pusă la proiectele finanţate din fonduri europene nerambursabile, aferente cadrului financiar 2014-2020, care înregistrază un minus consistent, de 39%.
