Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a reunit, în 28 iunie, la o masă rotundă, prieteni ai omului politic ardelean, Ion Raţiu; mulţi dintre ei l-au cunoscut personal şi, văzând situaţia actuală a României, se întreabă inevitabil: „România avea aceeaşi soartă dacă în 1990, Ion Raţiu ieşea preşedinte?”.
Prilejul întâlnirii a fost sărbătorirea a 100 de ani de la naşterea sa (1917-2017) – Centenarul Ion Raţiu, „Un aristocrat al vieţii publice”. Stilul unic, faptele şi vorbele lui Ion Raţiu care au rămas un arc peste timp pentru românii ce l-au cunoscut, dar şi o punte pentru generaţiile actuale, au fost comentate de dr. George Achim, dr. Ştefan Vişovan, dr. Ion Papuc, dr. Teodor Ardelean.
Fotografiile şi micile înregistrări cu Ion Raţiu care au deschis discuţiile, au conturat imaginea lui inconfundabilă: aceeaşi cămaşă albă, acelaşi papion negru cu picăţele, acelaşi gând, acelaşi scop, acelaşi ideal, aceleaşi vorbe: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine”.
Ion Raţiu a fost printre cei mai mari luptători din arena publică românească, un patriot desăvârşit şi un democrat convins: „Aduc elementul esenţial al democraţiei care nu este jocul numerelor, cifrelor. Cine are majoritatea, cine astăzi o să aibă cel mai mare număr de voturi, nu este democraţie. Democraţia însemnează o înţelegere că omul este în centru societăţii şi tot institutul se învârte în jurul lui. Democraţia însemnează că îl asculţi pe om şi pe urmă îi respingi punctul de vedere.
Ion Raţiu – învingător sau învins?
Poetul George Achim l-a evocat pe marele Ion Raţiu în cel mai frumos şi respectuos mod: purtând papionul şi cămaşa albă imaculată de care marele om politic ardelean era nedespărţit. Îmbrăcămintea cea mai de preţ a lui Ion Raţiu era papionul. Intelectualii spun că din cauza papionului a pierdut Ion Raţiu alegerile în 1990. Niciun om politic nu mai purta aşa ceva, iar poporul român este prea închis la minte.
Acesta a deschis seria de discuţii invocând o mare dilemă care s-a dezbătut pe parcursul întregii întâlniri: Ion Raţiu a fost un învins sau un învingător? Nu a reuşit să fie acceptat şi respectat ca atare în propriul său partid, PNŢCD (Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat). Nu a reuşit să obţină vreodată o funcţie de vârf, iar viziunile sale nu s-au materializat şi nu au ajuns acolo unde şi-ar fi dorit. Toate aceste neîmpliniri sau împliniri parţiale îl încadrează în figura învinsului, care este de fapt mult mai atrăgătoare. De-a lungul istoriei, am avut „o galerie mai spectaculoasă şi mai productivă de învinşi”, „de persoane tragice”, spune poetul George Achim. Unul moare decapitat pe Câmpia de la Turda, altul este tras pe roată, un altul s-a pierdut în pragul nebuniei, unul este strangulat mişeleşte, în noaptea de Sfântul Andrei, altul este împuşcat la Jilava, un altul este îngropat fără cruce la Sighetu Marmaţiei. „Şi tot aşa până în zilele noastre… Se pare că românilor, ca popor mioritic, le place mai mult învinşi”, consemnează poetul.
Ion Raţiu nu a avut parte de un sfârşit tragic ca ceilalţi luptători pentru patrie, dar a simţit o înfrângere personală care a fost mult mai dureroasă. De ce după două decenii de la moartea sa, el rămâne un „model public generic”? Pentru că a dat dovadă de cordialitate, civilitate faţă de adversari, asumare totală, fără rezerve. George Achim a încheiat printr-o afirmaţie interesantă: „Sunt convins că mai devreme sau mai târziu, Ion Raţiu îşi va lua o binemeritată revanşă”.
A continuat şirul discuţiilor dr. Ştefan Vişovan, care a prezentat originile lui Ion Raţiu, familia de seamă a răţeştilor, dar şi detalii biografice.
Dr. Ion Papuc a continuat seria de discuţii, făcând o comparaţie îndrăzneaţă între realitatea actuală a României – „Astăzi suntem ocupaţi de Teleorman” şi aniversarea de 100 ani a lui Ion Raţiu. Ion Papuc a demonstrat că până şi ţăranii din Maramureş sunt ocupaţi de Teleorman. Atunci, el se întreabă: „Ce rost are atunci să ne întoarcem în trecut?”. Scriitorul şi filosoful Ion Papuc trage un semnal de alarmă: să nu uite Ardealul cine e al lui. Spune că este esenţial să ne întoarcem la noi, să nu ne uităm strămoşii; „Raţiu face parte din fiinţa noastră.”
Ion Papuc crede că Ion Raţiu a fost un învins, la fel ca alţi diplomaţi ai Ardealului – Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu – care au luptat pentru aceleaşi principii şi idealuri ca Ion Raţiu şi nu au ieşit învingători. „Victoria, cu cât mai îndepărtată, cu cât mai radicală, va fi a celor învinşi”, a spus scriitorul.
A încheiat discuţiile dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”, care s-a bucurat că îl sărbătorim pe Ion Raţiu în acest fel, deoarece „e nevoie să ne aducem aminte de mai marii noştri, căci aceştia sunt mai marii noştri”. Teodor Ardelean îşi aminteşte prima sa întânire cu Ion Raţiu. Mărturiseşte că a păstrat o „memorie frumoasă despre felul de a fi sprinten şi degajat al lui Ion Raţiu, în situaţii de criză. Directorul bibliotecii îşi aminteşte convorbirea lui cu Ion Raţiu când a fost primul şi poate singurul român care i-a spus un adevăr dur, dar bine intenţionat: „Dumneavoastră sunteţi cel mai mare suferind de naivism românesc. Sunteţi un naiv incurabil, imbatabil.”
Teodor Ardelean a afirmat că „trebuie să ne întoarcem la figurile care au însemnat ceva pentru noi”. „Ion Raţiu […] a semănat şi a însemnat o lumină pe care noi încă nu am învăţat să o descompunem suficient de bine. ”
Dintre alte mărturisiri ale celor prezenţi, preotul greco-catolic Simion Mesaroş a rostit nişte cuvinte demne de notat. Preotul îşi aminteşte cum l-a cunoscut pe Ion Raţiu în 1990 şi pe Cornel Coposu, mai timpuriu. El a mărturisit că de câte ori se gândeşte la cei doi, „îl încearcă un sentiment de ruşine naţională” „pentru că personalităţile acestea nu au fost respectate de poporul român nici cât e negru sub unghie. ”Este trist şi dramatic, ce încă geme şi nu s-a vindecat, spune preotul Simion Mesaroş, că pentru un „om cercetat de crime împotriva umanităţii, poporul român a dat 85% din ştampile, iar pentru Ion Raţiu, n-a dat nici 3.”
Preotul şi-a amintit de momentul întâlnirii sale cu Ion Raţiu. Ocupase prefectura împreună cu credincioşii greco-catolici pentru a-şi redobândi catedrala. Era iarnă, frig, Ion Raţiu era şi el prezent la Baia Mare, îmbrăcat doar în cămaşă, sacou şi papion. Atunci, preotul i-a dat căbatul (sfetărul de lână, guba) primit de la oamenii din satul Hoteni, pe când slujea acolo. Preotul i l-a făcut cadou şi astfel, Ion Raţiu a purtat haina de iarnă a maramureşenilor. A fost singurul om politic care a purtat papion asortat la pănură.
Baia Mare şi-a făcut datoria de oraş al ardealului şi a sărbătorit frumos cei 100 de ani de la naşterea lui Ion Raţiu. A onorat memoria omului de spirit al Ardealului, Ion Raţiu.
Măriuţa POP
