Cea de-a doua ediţie a traseului tematic de vară „Pe urmele Rezistenţei Anticomuniste din Munţii României – Rezistenţa din Munţii Ţibleş-Maramureş” este programată în perioada 19-27 august. Proiectul organizat de Turist Club Carpatic este gândit pentru 12 persoane. Cine doreşte să participe ca invitat cu acest grup, este binevenit. Ca şi anul trecut, pe parcursul circuitului se va merge pe urmele eroilor anticomunişti, iar în două puncte de interes turistic va fi montat câte un panou informativ despre rezistenţa anticomunistă din zona Maramureşului.
După Banat şi Moldova, Maramureşul a fost a treia provincie aflată în pericol de a fi smulsă din trupul României. Deşi eliberat de sub horthyşti de Armata a 4-a română, sovieticii au introdus şi aici un regim de ocupaţie, numind ca prefect un avocat ucrainean, Ivan Odoviciuc. În prezentarea lor, organizatorii evenimentului „Pe urmele Rezistenţei Anticomuniste din Munţii României – Rezistenţa din Munţii Ţibleş-Maramureş” , precizează că un capitol important al rezistenţei anticomuniste din Maramureş l-a constituit grupul de elevi din cadrul liceului „Dragoş Vodă” din Sighet, numit mai târziu „lotul Vişovan” după numele profesorului Aurel Vişovan, liderul grupului. Atitudinea lor dârză de apărare a valorilor creştine şi naţionale au plătit-o cu ani grei de închisoare la Sighet, Cluj, Târgşor, Canal, Gherla, Jilava etc. În vara anului 1948, închisoarea de la Sighetu Marmaţiei a devenit închisoare politică prin încărcarea unui lot de 18 elevi şi studenţi, numiţi ulterior „lotul Vişovan”. Printre cei implicaţi în rezistenţa anticomunistă din Maramureş se mai numără: grupul Vasile Dunca, grupul Vasile Popşa din Ieud (1948-1949), grupul Ion Ilban – Dragomireşti (1949-1956), partizanul Vasile Blidaru.
Grupul Nicolae Pop din Munţii Ţibleş
Un rol important în mişcarea anticomunistă l-a avut grupul Nicolae Pop din Munţii Ţibleşului (1949-1953). „Partizanii din Ţara Lăpuşului au acţionat împreună cu cei din Maramureş, vreme de 4 ani, sub conducerea pădurarului Nicolae Pop din comuna Lăpuşul Românesc. Securitatea îl urmărea pentru că ajuta pe fugarii ascunşi prin păduri şi care erau muritori de foame. Fusese şi membru al P.N.Ţ-Maniu. Copiii lui Nicolae Pop, Aristina, elevă, şi Achim, ameninţaţi cu arestarea, s-au alăturat grupului. Conducător a fost ales Nicolae Pop, cunoscător al pădurilor din zonă. În munţi, în păduri, viaţa este dură. Alimentele se distribuiau cu raţia. Se dormea direct pe pământ, iepureşte. Pentru iarnă îşi construiau bordeie săpate în pământ, căptuşite şi podite cu lemn de fag, apoi acoperite şi camuflate cu frunziş şi arbuşti. În iarna anului 1952, Securitatea a descoperit bordeiul partizanilor dar, alarmaţi la timp, au scăpat. Rămânând fără adăpost şi alimente, grupul s-a dispersat, pentru a supravieţui mai uşor. Zona a fost invadată de trupele de Securitate, care scotoceau sistematic. Partizanii erau căutaţi şi cu avionul. Nicolae Pop a paralizat de partea dreaptă şi nu mai putea vorbi. Avea 54 de ani. S-a spovedit şi împărtăşit la călugărul din satul Ungureni şi a cerut, prin semne, să fie predat Miliţiei, unde a dispărut. Rămas fără conducător, grupul Ţibleşul a fost lichidat cu uşurinţă, de regulă prin trădare”, se mai precizează în aceeaşi prezentare.
