Familia ARCHEUS s-a reunit la Ocoliş

0
828

Sâmbătă, la prânz, la Casa Marchiş din Ocoliş, a avut loc deschiderea celei de-a X-a ediţii a Taberei Naţionale de Literatură şi Arte Plastice ARCHEUS, organizate de Fundaţia Culturală ARCHEUS şi Direcţia pentru Cultură Maramureş, cu sprijinul Consiliului Judeţean Maramureş.

Cenaclu cu o temă specială

Evenimentul a început, conform tradiţiei, cu o slujbă de pomenire şi un parastas a scriitorilor şi artiştilor plastici dispăruţi din această lume, inclusiv a poetului şi sculptorului Mihai Olos (fost preşedinte de onoare al Fundaţiei Culturale ARCHEUS), oficiată la troiţa din preajma Casei Marchiş de preoţii Călin Ţura şi Virgil Jicărean. După o masă copioasă, la care s-au servit bucate tradiţionale, gătite din carnea unui porc Mangaliţa crescut ecologic de familia Marchiş, a început mult aşteptatul cenaclu literar. Condus de poetul clujean Ion Mureşan, acesta a avut o temă specială: citirea unor poezii dedicate unor scriitori sau artişti plastici dispăruţi sau evocarea unor amintiri cu aceştia. Au participat, alături de scriitori şi artişti plastici, prefectul Anton Rohian, care a dat citire unui fragment din poemul „Paharul” de Ion Mureşan, şi primarul comunei Groşi, Gheorghe Lupan. Tot cu acest prilej s-a lansat şi numărul 10 (39) al revistei ARCHEUS, editată cu sprijinul Municipiului Baia Mare, publicaţie care se află în cel de-al 21-lea an de apariţie. Editorialul este semnat de Ioan Groşan şi poartă titlul „Cenaclul din cer”, pentru că în paginile revistei sunt cuprinse exclusiv creaţii literare ale scriitorilor plecaţi în lumea îngerilor.

În cer, unde se discută literatură

Am stat de vorbă cu poetul Ion Mureşan, unul dintre cei mai apreciaţi şi iubiţi oaspeţi anuali ai Ocolişului, care are o viziune personală asupra a ceea ce înseamnă Tabăra ARCHEUS: „Ediţia din anul acesta stă sub semnul a ceea ce Ioan Groşan numea în editorialul revistei ARCHEUS „Cenaclul din cer”. Am participat la ritualul din fiecare an, când la troiţa de la Ocoliş ne adunăm toţi în jurul pământului de pe mormintele prietenilor duşi. Pentru că Ioan Marchiş şi prietenii lui, toţi scriitorii care mai suntem în viaţă, am adus câte o fărâmă de pământ de pe mormântul unui prieten dus şi l-am depus aici, la troiţă. Din pământ suntem, în pământ ne vom întoarce, dar ne vom întoarce şi în pământul depus în Ocoliş. Ioan Groşan vorbeşte despre cenaclul din ceruri, la care îşi imagina el că participă tot mai mulţi prieteni, sigur într-o viziune foarte frumoasă şi romantică, toţi morţii stau la aceeaşi masă şi îşi citesc unii altora poezii şi discută într-o atmosferă paradisiacă despre literatură. Noi, aici, suntem de fapt umbrele cenaclului din ceruri, dar suntem tot mai puţini.”

Cei doi mari dispăruţi

Ion Mureşan i-a evocat şi pe cei doi mari oameni de cultură care au părăsit lumea celor vii în ultimele luni: poetul şi artistul plastic Mihai Olos şi romancierul Alexandru Vlad. „Anul acesta a fost un an mai trist şi pentru că de la ediţia dinainte până la ediţia aceasta a plecat dintre noi Mihai Olos. A fost spiritul rector al revistei ARCHEUS, al Fundaţiei ARCHEUS, era prietenul nostru mai mare, părintele nostru, geniul coborât între noi în Maramureş. Era un prieten de la care am învăţat toţi foarte multe: lucruri de caracter, de creaţie în pictură, de creaţie în poezie. Era un spirit liber care a coborât între noi şi care, iată, s-a dus.  Mi-a plăcut ceea ce a spus Ioan Marchiş, că în Germania, acolo, departe, el a fost înmormântat desculţ. În haine albe şi desculţ. Ca să poată să meargă, că eu sunt convins că el, printr-o cărăruie pe sub pământ, revine la Ocoliş, la pământul care a fost adus de pe pământul lui din Germania aici. Tot anul ăsta a murit şi Alexandru Vlad, un mare prozator român, un mare prieten al meu, care a lăsat în urmă o mare absenţă, o mare lipsă, un mare gol. Oraşul pentru mine s-a înjumătăţit, pentru că pe străzile pe care ne întâlneam nu mă mai duc. A lăsat însă un roman, un roman foarte bun, „Omul de la fereastră”, o carte de poezie foarte bună, dar toţi lăsăm ceva în urmă şi ne aşteptăm rândul la cenaclul din cer”, a spus Ion Mureşan.

Tabăra, “o fiinţă vie, care se autoregenerează”

La aniversarea a 10 ani de existenţă a Taberei ARCHEUS, se poate deja vorbi despre un specific al ei. Ceea ce face şi dr. Ioan Marchiş, preşedintele Fundaţiei Culturale ARCHEUS şi directorul Direcţiei pentru Cultură Maramureş, sufletul şi gazda evenimentului: „Ceea ce e specific ARCHEUSULUI acum, după 10 ani, este că el se desfăşoară ca un motor care merge de la sine, din propria energie. Trebuie să te organizezi logistic, ca după ce ajung scriitorii să poată ei face programul taberei. Nu se mai merge forţat ca la început: în tabăra asta sigur va citi cineva poezie, sigur va fi o seară de critică şi aşa mai departe. Poate ei dimineaţă zic: vrem să mergem la pescuit, că e vremea bună. Sau, mâine: mergem să vedem bisericile UNESCO din Maramureş, şi asta facem cu ei. Nu, ei se simt ca într-o familie. ARCHEUSUL a devenit inversul unei instituţii, în care organizarea, osatura nu se mai văd. A devenit maleabil, ca un fel de fiinţă vie care se autoregenerează din propriile resurse. Programul de seară depinde de cine vine în acea seară. Ce este specific acestei tabere este nu lipsa acestui program, ci faptul că programele toate au fost asimilate şi am rămas la acest comportament natural cultural. Dacă ei vor, seara viitoare vine cineva de la teatru. Dacă ei îşi doresc, săptămâna viitoare probabil o să vină Grupul Iza. Nu vreau să le impun un program. E o libertate propice creaţiei. Noi avem şi artişti plastici aici, avem scriitori de diferite vârste, de diferite orientări şi toate aceste lucruri dacă se adună este foarte greu să impui ceva ce altuia nu-i place. Şi atunci ei împreună generează singuri anumite idei despre petrecerea timpului împreună”.

„Artiştii, scriitorii, oamenii de cultură vor să fie împreună”

Scuptorul dr. Ioan Marchiş mărturiseşte că nu e uşor, totuşi, să organizezi un astfel de eveniment, care durează 10 zile: „Am făcut această tabără cu eforturi mai mari, pentru că comenzile mele de sculptură sunt mai rare, cele cu care puteam finanţa această tabără. Noi avem ajutor de la Municipiul Baia Mare şi Consiliul Judeţean Maramureş, însă fără aportul meu personal, din realizările făcute cu banii încasaţi de pe sculpturi, nu se poate face o tabără mai extinsă, cu premii adevărate, aşa că, într-un fel, material tabăra a sărăcit, dar a crescut spiritual. Nu întotdeauna comoditatea materială sau comoditatea aceasta logistică pe care ţi-o oferă un sponsor este cea care determină calitatea unei tabere şi a lucrurilor care se fac acolo. Este vorba despre entuziasm, despre starea lor psihică. Nu vin oamenii în tabără neapărat să mănânce şi să bea foarte bine, ci să fie împreună. Artiştii, scriitorii, oamenii de cultură vor să fie împreună. Vor să se simtă uniţi, să ştie că există această lume a lor, să fie recunoscuţi, să se întărească. Şi ăsta este rolul acestor tabere”.

Amintiri sângeroase cu preotul Ioan Ţura

„Tătuca” Marchiş, aşa cum îl alintă apropiaţii, îşi aminteşte şi el de cei care nu mai sunt printre noi: „Ziua de azi a fost nu tristă, căci lumea se simte foarte bine, liniştită, dar a fost puţin mai metafizică, întrucât am făcut o pomană după Mihai Olos şi după preotul Ioan Ţura, care a deschis prima dată Tabăra ARCHEUS. El a fost tatăl părintelui Călin Ţura, care acum a oficiat această slujbă. Ioan Ţura mi-a sfinţit şi casa, şi fundaţia. Îmi amintesc de timpul când am făcut fundaţia acestei case, care a devenit şi sediul de vară al Fundaţiei ARCHEUS. Noi am preluat obiceiul de la bunicul meu din Bârsana de a sacrifica ceva. Când făcea o clădire, bunicul meu sacrifica cocoşi sau viţei, în funcţie de mărimea ei. Aşa am făcut şi la Bogdan Vodă şi la toate monumentele mele, am sacrificat un animal. Dănuţ a tăiat un taur şi sângele i l-a turnat în fundaţie. Preotul tremura când ţinea slujba creştină că dincolo se face un sacrificiu dacic, păgân. Pe urmă a înţeles că creştinii au asimilat toate aceste obiceiuri vechi, fără să însemne neapărat că, dacă le practici, eşti anticreştin. Dar pământul are o forţă, iar excavând, săpând pentru o fundaţie îi slăbeşti puterea şi trebuie să îi dai o altă putere. Deci jertfa e o ches­tiune de compensaţie”.

Se pregăteşte o carte de poezie a lui Mihai Olos

În ceea ce priveşte moştenirea spirituală a lui Mihai Olos, planurile Fundaţiei ARCHEUS sunt ambiţioase: „Tabăra a pronit cu ideea de tristeţe pentru Mihai Olos şi de bucurie pentru opera lui, pentru că acum va apărea revista aceasta ARCHEUS dedicată lui Mihai Olos, iar după aceea am organizat împreună cu Ion Mureşan ca Editura Şcoala Ardeleană din Cluj, a lui Vasile George Dâncu, să preia numărul din ARCHEUS care, de fapt, este o carte de poezie a lui Mihai Olos, să dezvoltăm cartea cu lucrări şi desene noi şi să producem o carte de poezie cu adevărat naţională a lui Mihai Olos. Să o lansăm la Uniunea Scriitorilor în Cluj, în Maramureş, în toată ţara, s-o tipărim în mii sau poate zeci de mii de exemplare, s-o vindem în toată ţara şi s-o traducem. Noi vrem acum şi cu ocazia acestei idei, Baia Mare – Capitală Culturală Europeană, să nu mai facem acţiuni cu bătaie scurtă, locală sau judeţeană, ci să ne ducem până acolo unde putem. Trebuie să-l reintroducem pe Mihai Olos în cultura europeană şi ca poet, nu numai ca pictor”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.