Săliştea de Sus – cetate a culturii şi civilizaţiei româneşti din Maramureş

0
3510

Situată în sud-estul depresiunii Maramureş, la poalele Munţilor Ţibleş, pe cursul superior al râului Iza, Săliştea de Sus este pomenită pentru prima dată în 2 februarie 1365, când regele Ungariei Ludovic I dăruieşte voievodului Balc, fiul lui Sas şi nepot al lui Dragoş şi fraţilor săi: Drag, Dragomir şi Ştefan, moşia Cuhea, care cuprindea şi ambele Sălişti, confiscate de la Bogdan Vodă. Diploma respectivă constituie actul de naştere a acestei localităţi.

Nu a trecut mult timp de când somităţi ale culturii româneşti au părăsit oraşul de la poalele Ţibleşului, unde s-a desfăşurat ediţia a VII-a a Simpozionului ”Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”. Zilele trecute l-am întâlnit pe neobositul profesor Simion IUGA, organizatorul acestei ample acţiuni încă din anul 2009, când a avut loc prima ediţie şi am depănat episoade care s-au derulat de-a lungul celor şapte ediţii, prilej cu care am realizat şi acest interviu. Cu această ocazie, am primit cele cinci volume ce cuprind tematica comunicărilor la simpozioanele precedente.
– Domnule profesor Simion IUGA, se ştie de multă vreme că Săliştea a dat mulţi oameni cu carte, a fost şi este un focar de cultură. Cred că acest lucru a determinat şi apariţia simpozionului care a atras elita intelectualilor din ţară.    
– Da, se poate spune că această localitate, alături de multe altele din Maramureş, a fost şi este o vatră de frumoasă şi valoroasă istorie locală. De-a lungul timpului, Biserica şi Şcoala, prin neobosiţii preoţi şi dascăli, şi în localitatea noastră au fost stâlpii pe care s-a clădit încetul cu încetul, cărămidă cu cărămidă, această istorie. Căci unde să fi învăţat, decât pe lângă biserică, săliştenii numiţi în funcţia de pretori în Ieraşul de Sus, începând chiar cu secolul al XVI-lea: Ion Pop, Matei Vlad, Gavril Tenchiş, Ion Chişiu? Aş aminti că la 1881, în condiţiile vitrege de atunci, Săliştea avea 181 de ştiutori de carte, cel mai mare număr din satele de pe văile Izei, Marei şi Cosăului, iar în 1910 numărul lor a ajuns la 407. Pe băncile şcolii din Sălişte au învăţat şi apoi au predat la sfârşitul sec. al XIX-lea şi în perioada interbelică dascăli renumiţi, precum: Dumitru Chiş, Simion Vlad, Simion Iuga, Vasile Iuga, despre care istoricul Filipaşcu spunea că „au lăsat urme adânci în ogorul naţional cultivat de ei”. Şi, desigur, personalitatea proeminentă a fost dr. Găvrilă Iuga, un membru al „falăngii tineretului maramureşean, crescută în spirit românesc”, deputat în Parlamentul României Mari şi prefect al judeţului Maramureş.
salistea4– Numele unor nobili pe care le găsim în lucrarea „Diplomele maramureşene” a lui Mihali de Apşa…
– Pietre de poticnire, o carte a academicianului Alexandru Surdu, are un capitol intitulat Spiritualitate românească şi nobleţe în Maramureş, inspirat de poticnirea domniei sale, de mai multe ori, şi de pietrele marmaţienilor, cum ne denumeşte pe noi, maramureşenii. Vorbeşte frumos despre descendenţii lui Dragoş şi Bogdan, mai toţi nobili, despre jertfirea lor pentru împlinirea unor idealuri româneşti, despre valorile culturale pe care le păstrează cu sfinţenie locuitorii acestor primitoare meleaguri. „Pe câţiva dintre nobilii maramureşeni – scrie domnul academician – i-am recunoscut în vara trecută la o altă manifestare de suflet românesc, la Săliştea de Sus, la simpozionul „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”, ediţia a V-a, la care am avut onoarea de a-l însoţi pe domnul academician Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române, descendentul a două familii nobiliare maramureşene, Vlad şi Timiş.” În prefaţa volumului 5 al publicaţiei noastre, autorul (dr. Adrian Rezeanu) spune că domnul academician Al. Surdu, „retrăind acele clipe, a cinstit „spiritul Săliştea de Sus” şi la alte manifestări, considerând atmosfera de pe Valea Izei drept «o pace sufletească binevenită»”.
– Dar cum a fost începutul simpozionului?
– Ca o continuare la un alt nivel a unor manifestări culturale desfăşurate în localitatea noastră, mai ales acele cu caracter literar. Încă din 1967 a luat naştere în cadrul şcolii un cenaclu literar din iniţiativa poetului Ion Bogdan (Dumitru Iuga), pe atunci profesor de română şi franceză în localitate. A fost alături de el colega de catedră Maria Chiş, iar din 1969 şi subsemnatul. Cu serioase eforturi, la îndemnul şi cu sprijinul unor scriitori de la cenaclul „Nord” din Baia Mare – regretaţii Mihai Olos, Mihai Cupcea, Augustin Cozmuţa – am reuşit să scoatem în 1969 o revistă a cenaclului, revista „Semnal”. Sunt multe de spus despre activitatea cenaclului, despre succesul publicaţiei (în 1971, numărul 3 al revistei a obţinut premiul II pe ţară la un concurs al revistelor şcolare, după „Cutezătorii” – nu se putea altfel!, poezii publicate în revista Tribuna, apariţii la TVR etc.), dar cu o altă ocazie. Foarte important e faptul că această mişcare literară a constituit prilejul ca Săliştea de Sus să fie cunoscută şi vizitată de scriitori importanţi, ca să-i amintesc doar pe Nichita Stănescu, Ion Alexandru, Gheorghe Pituţ, Ion Gheorghe, Petre Got, care au participat la şedinţele de cenaclu şi, cu această ocazie, unii dintre ei au fost pentru o oră şi profesori de literatură română la catedră, onoare de care puţine şcoli au avut parte. Dar cel care a fost sufletul acestor întâlniri, şi căruia i le datorăm în bună parte, a fost sălişteanul nostru, poetul Ion Iuga. După decesul acestuia, câteva ediţii ale „Colocviilor Ion Iuga” organizate de sigheteni s-au ţinut şi în localitatea noastră.
Realul punct de plecare, ideea de a se organiza un simpozion, mă obligă să revin la Şcoala din Săliştea de Sus. Existau suficiente forţe locale, o „intelighenţia” al cărei început a fost sala de clasă a acestei instituţii: universitari, scriitori, licenţiaţi cu doctorat sau doctoranzi, profesori, specialişti în diverse domenii. Astfel că în anul 2009, cu ocazia „Întâlnirii cu fiii satului” am pornit la pregătirea şi organizarea acestui simpozion în care să valorificăm potenţialul intelectual şi cultural al foştilor elevi printr-o sesiune de referate şi comunicări. Ca oricare început, rezultatul nu a fost cu totul pe măsura aşteptărilor. Unele dintre comunicări au fost modeste din punct de vedere ştiinţific, nepublicabile (căci intenţia noastră era şi editarea unui volum la o editură importantă), asa că am reţinut doar câteva şi, pentru 2010, ne-am pregătit serios pentru a doua ediţie.
salistea5– Uitându-mă pe primul volum apărut după a doua ediţie, observ prezenţa academicianului Valentin I. Vlad, pe atunci vicepreşedinte al Academiei Române, dar şi a multor maramureşteni, inclusiv sălişteni. Apoi, în următoarele numere, prezenţa mai multor academicieni, dar şi a unor universitari, cercetători, specialişti din diverse domenii de vârf ale ştiinţei şi culturii. Cum aţi reuşit „descălecarea” acestor personalităţi în localitatea dumneavoastră?
– Prezenţa domnului academician, acum preşedintele Academiei Române, s-a datorat faptului că un săliştean, profesorul Simion Bogâldea, i-a fost student la Măgurele. Ne-a onorat invitaţia pe care i-am făcut-o, mai ales că mama domniei sale era descendentă din familia nobilă Timiş de Borşa. A fost prezent la şase ediţii ale simpozionului. Este şi cetăţean de onoare al Săliştei. Prezenţa domniei sale a imprimat simpozionului o ţinută academică. Comunicările pe care le-a prezentat, comentariile pe variate teme s-au impus ca un reper pentru mulţi dintre noi în privinţa abordării, cercetării şi valorificării lucrărilor noastre. Prezenţa domniei sale, trebuie să o spunem, a determinat să vină spre Sălişte şi academicienii Al. Surdu, vicepreşedintele Academiei Române, Emil Burzo. şi Petre T. Frangopol, şi nu numai. De remarcat faptul că la ultima ediţie a simpozionului, a 7-a, a participat şi prof univ. dr. Emil Constantinescu, preşedintele României între anii 2000 şi 2004.
Apoi, împreună cu unii dintre „prietenii mei fundamentali” – cum ar spune Gheorghe Pârja – , ca să-i amintesc doar pe universitarii dr. Ştefan Vişovan (coleg de liceu), dr. Nicolae Iuga, dr. Iulia (Iuga) Grad, profesorul Simion Bogâldea, am reuşit să mai aducem în localitatea noastră personalităţi cu reputaţie naţională şi internaţională în domeniile lor de activitate: dr. Adrian Rezeanu, cercetător principal la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan -Al. Rosetti” al Academiei Române din Bucureşti, prof. univ. dr. Vasile Frăţilă de la Universitatea de Vest din Timişoara, dr. Dumitru Loşonţi, cercetător I la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” al Filialei din Cluj-Napoca a Academiei Române, prof. univ. dr. Gh. Şişeşteanu şi dr. Dan Ioan Bogdan de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş din Arad, prof. univ. dr. Sandu Frunză, prof. univ. dr. Daniel David, prof. univ. dr. Nicolae Gudea, conf. univ. dr. Mihaela Frunză, conf. univ. dr. Vasile Timiş, conf. univ. dr. Alexandru Baumgarten, conf. univ. Eugen Baican, dr. Cătălin Bobb de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Ioan Godea de la Universitatea din Oradea, restauratorii de monumente istorice Dinu şi Cornelia Săvescu (Bucureşti), prof. Cristina Mihaela Chereji (Satu Mare). Şi aş continua cu maramureşeni cunoscuţi în lumea ştiinţifică, literară, artistică sau didactică: Mihai Dăncuş, Ioana Dăncuş, Ioan Mircea Farcaş, Marian Nicolae Tomi, Ilie şi Mihaela-Cristina Gherheş, Gheorghe Pârja, Ştefan Jurcă, Ion şi Măricuţa Petrovai, Bogdan Alexandru Petrovai, Lucian Perţa, Vasile Muste, Echim Vancea, Gavril Ciuban, Adelina Emilia Mihali, Maria Roşan, Ciprian Coc, Felician Săteanu, Vasile Şuşca, preot paroh Vancea Gavriş, preot paroh Gheorghe Urda.
– Şi, desigur, săliştenii…
– Da, să nu trec cu vederea şi prezenţa săliştenilor la aceste colocvii, unii care după terminarea studiilor îmbogăţesc zestrea culturală a altor locuri, ca să-i amintesc pe Vasile Iuga – profesor honoris causa al Universităţii Babeş-Bolyai (Bucureşti), Nicolae Iuga – conf. univ. dr. la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Vasile Iuga de Sălişte – preşedintele Societăţii Culturale Pro Maramureş „Dragoş Vodă” din Cluj-Napoca, conf. univ. dr. Monica Maier Chiş de la Universitatea Nord din Baia Mare, Iulia (Iuga) Grad – doctor în filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai, Georgeta Maria Iuga – de la Fundaţia social-culturală i.u.g.a. (identitate, unitate, generozitate, acţiune) Baia Mare, dr. Anamaria Iuga – cercetător la Muzeul Ţăranului Român (Bucureşti), Ion Burnar (1947-2010) – scriitor, Dumitru Iuga – alias Ion Bogdan – scriitor (Baia Mare), dr. Dorina Vlad – expert în implementarea unor programe naţionale de dezvoltare rurală (Baia Mare), dr. Adriana Vlad – inspector şcolar judeţean Maramureş, Vasile Timur Chiş – muzeograf la Muzeul Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, Gheorghe Bărcan – profesor (Baia Mare), Mihai Iuga – inginer (Bucureşti), dr. Ion Iuga – profesor (Sighetu Marmaţiei), Simion Bogâldea – profesor (Sighetu Marmaţiei), Emilia (Toma) Măţan Dragoste – profesor (Cluj-Napoca). Alţii nu s-au despărţit de satul natal, precum profesorii Dumitru Chiş, Elena Chiş, Maria Vlad-Hojda, Maria Şuşca, Simion Iuga, Ioana Maria Iuga (studentă), jurist Anuţa Viorica Dunca – secretar la Primăria din localitate.
– Numărul impresionant al comunicărilor ştiinţifice (152) inserate în cele peste 1.500 de pagini de volum sunt foarte diversificate, conţin o gamă variată de tematici. Vă rog să numiţi domeniile la care se referă.
– Aşa cum ne-am propus chiar de la început, în cadrul simpozionului, s-au stabilit conexiuni, punţi de legătură între domenii disparate ale vieţii culturale actuale: ştiinţă, filosofie, hermeneutică, lingvistică, istorie, etnografie, folclor, literatură, psihologie. Dar să mai amintesc lansările de carte, evocarea unor personalităţi maramureşene, organizarea unor expoziţii de fotografii. Aşa cum se spunea în prefaţa unui volum, „…s-a demonstrat că se poate crea o punte, o corespondenţă de sensibilitate şi de a gândi între personalităţi aparţinând unor tărâmuri culturale diferite, că viaţa culturală prezentă nu este total şi obligatoriu fragmentată pe discipline, şi că există oportunităţi de a accede la multe lucruri valoroase pe care le-a dobândit civilizaţia zilelor noastre chiar şi aici, la simpozionul de la Săliştea de Sus”.
– De la an la an a crescut valoarea ştiinţifică a comunicărilor. Puteţi să amintiţi titlurile câtorva care au atras mai mult atenţia auditoriului?
– Foarte multe comunicări sunt semnate de către personalităţi care în domeniul lor de activitate sunt cunoscute în ţară şi străinătate la cel mai înalt nivel. Deoarece spaţiul tipografic nu permite să prezint toate titlurile unor prelegeri asemenea celor care pot fi audiate doar în aulele universitare, aş aminti doar câteva. Laserii – 50 de ani de prezenţă în viaţa noastră (1960-2010, n.n.), în care academicianul Valentin Vlad ne-a dezvăluit istoria, evoluţia acestui domeniu de cercetare, contribuţia savanţilor români – România, printre primele ţări din lume care au creat lasere -, dar şi raporturile ascunse, neperceptibile, dar obiective, între cele mai mici (nano)particule ale materiei, puse în evidenţă cu instrumente precise de observaţie şi măsură.
Aş mai aminti, de acelaşi autor, 125 de ani de moştenire culturală lăsată de Mihai Eminescu, Din perspectiva unui fizician, printr-o abordare interdisciplinară – căci, nu-i aşa?, poezia este şi un fapt de interferenţă între om şi univers -, Valentin Vlad demonstrează că Eminescu, prin cultura sa dobândită în urma studierii operei unor filosofi şi oameni de ştiinţă contemporani lui (Schopenhauer, Kant, Hegel, Maxwell, Feymann, Herz, Boltzmann ş.a.), a creat o poezie care „are toată profunzimea filosofică a epocii sale şi poate chiar mai mult, prin extraordinarele intuiţii metaforice” ce vor fi formulate ştiinţific doar peste zeci de ani de către fizicieni şi astronomi precum Landau, Eddington, Stephen Hawking ş.a.
Mihai Dăncuş a prezentat Atestări maramureşene privind martiriul Brâncovenilor, Gheorghe Urda, Amănunte în legătură cu ultima parte a vieţii savantului Yvette Cauchois şi motivaţia pentru care ea a fost înmormântată la Mănăstirea Bârsana. Tot despre această mare savantă-fizician, au prezentat o comunicare academicienii Petre T. Frangopol şi Mihai Bălănescu: Colaborarea dintre Horia Hulubei şi Yvette Cauchois. La ultima ediţie a simpozionului (2015), a participat academicianul Emil Burzo cu comunicarea Rolul şcolilor confesionale în dezvoltarea intelectualităţii maramureşene şi profesorul universitar dr. Emil Constantinescu cu prelegerea Ieşirea din labirint, un proiect naţional pentru România secolului 21.
Să mai amintesc că la ultima ediţie, ca de obicei, au fost lansate cele mai recente cărţi ale participanţilor: Psihologia poporului român, a psihologului şi psihoterapeutului clujean Daniel David (maramureşean de origine) şi Din istoria marilor idei etice şi pedagogice, a filosofului Nicolae Iuga. De asemenea, e de amintit Medalionul ION IUGA, cu participarea unor scriitori din Maramureş.
salistea3– Cu toate că mai este timp până la următoarea sesiune (cea de-a VIII-a), ce va avea loc anul acesta, cred că de pe acum schiţaţi strategia desfăşurării. Ne puteţi drezvălui ce preconizaţi?
– Pe scurt, să editez al 6-lea volum cu materialele prezentate în 2015, căci fascinaţia şi bucuria textului tipărit n-au dispărut încă. Apoi, ne-am dori să promovăm şi să susţinem tematica legată de istoria localităţii în vederea alcătuirii unei monografii. Un început a fost făcut prin publicarea Monografiei onomastice a Săliştei de Sus (autor, profesorul Gheorghe Bărcan), dar şi prin comunicările şi preocupările săliştenilor: Gheorghe D. Bărcan, Dumitru Chş, Simion Bogâldea, Emilia Măţan Dragoste, Dumitru Iuga, Vasile Timur Chiş, Simion Iuga, şi nu numai.
Şi, ca să închei, nu în ultimul rând, de a conlucra cu Consiliul local şi Primăria localităţii, prin primarul Ştefan Iuga, pentru continuarea proiectului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.