Palmares impresionant de premii la ştiinţele exacte
Pasiunea pentru științele exacte a transformat-o pe Gabriela Teșileanu, elevă la Colegiul de Arte Baia Mare, într-un promițător talent în domeniile fizicii, astronomiei și chimiei. Rezultatele Gabrielei sunt remarcabile atât la competițiile județene, cât și la cele naționale.
Pasiunea pentru științele exacte a transformat-o pe Gabriela Teșileanu, elevă la Colegiul de Arte Baia Mare, într-un promițător talent în domeniile fizicii, astronomiei și chimiei. Rezultatele Gabrielei sunt remarcabile atât la competițiile județene, cât și la cele naționale.
Ea a obținut: Premiul I la Olimpiada de Astronomie și Astrofizică, etapa județeană; Mențiunea de onoare la Olimpiada de Astronomie și Astrofizică, etapa națională; Premiul I la Olimpiada Națională de Fizică, etapa județeană; Premiul al III-lea la concursul pe echipe „Noi și chimia”, etapa județeană. Gabriela, mărturiseşte că “de când eram mică, oamenii din jurul meu ziceau că voi deveni fizician. Spuneau că dacă surorile mele s-au îndreptat spre ramurile artei, una studiază compoziția muzicală, iar cealaltă arhitectura, rămâneam eu, care bineînțeles trebuia să fiu ca părinții mei, nu? Ei bine, eu nu doream să devin fizician. Cei care ziceau asta mă făceau să mă simt de parcă eu nu aș avea un țel al meu, un drum pe care să mi-l croiesc eu însămi. De ce trebuie să fiu ca părinții mei? Nu sunt bună dacă sunt diferită? Așa a început totul de fapt…”. Gabriela Teşileanu este pasionată de dans, muzică, desen, fotografie, citit, scris şi evident, de ştiinţe.
„Universul este o artă în care atomii și moleculele dau ritm și armonie”
R: Ești elevă la Colegiul de Arte și cu toate acestea ai adunat câteva performanțe școlare în domeniul științelor exacte. Cum se îmbină arta cu fizica, astronomia sau chimia?
G.T.: Deși nu pare că artele sunt legate de științe, ele sunt! În muzică, toate melodiile folosesc doar șapte note muzicale și alterațiile lor. Acum, imaginați-vă Universul! Este văzut de ochii noștri cu ajutorul a doar șapte culori spectrale. Tot spectacolul de sunet și culoare este explicat de fizică și chimie. Universul este o artă în care atomii și moleculele dau ritm și armonie. Artele și științele se îmbină foarte ușor, prin simplul fapt că ele nu există în paralel, ci se află pe aceeași linie. Fără artă nu aș fi fost capabilă să înțeleg unele lucruri mai complexe în fizică. Arta m-a inspirat și mi-a format gândirea dintr-o altă perspectivă, benefică în științe, dar și în viața de zi cu zi. Mi-a dezvoltat imaginația, care m-a ajutat mai târziu în astronomie.
R: Cum ai descoperit pasiunea pentru științele exacte?
G.T.: Am fost întotdeauna un copil curios, care voia să înțeleagă tot ce îl înconjoară. Această curiozitate a rămas și până acum cu mine și sper că nu mă va părăsi vreodată. Ea m-a motivat să vreau să cunosc lumea. Mi-am dorit să descopăr tainele Universului. Așa am început să mă focusez pe această dorință.
R: Cine te-a încurajat cel mai mult să urmezi această pasiune?
G.T.: În spatele oricărui elev performant stă întotdeauna o echipă. Probabil nu le-a fost ușor, dar cei mai devotați susținători ai mei au fost membrii familiei. M-au încurajat, de asemenea, mulți profesori, dar în special profesoara mea de fizică și chimie, Rodica Coteț și doamna dirigintă, Andrea Pop. Vedeți, un profesor are o putere fantastică fiindcă poate schimba destine. De exemplu, domnul profesor de istorie, Florin Șișeștean, mi-a spus, în clasa a cincea sau a șasea, că se va trezi într-o bună zi cu vești cum că voi ajunge pe Lună. Poate a fost o glumă, dar ceea ce a spus m-a motivat să continui cu studiul astronomiei.
R: Ce te fascinează cel mai mult la aceste materii?
G.T.: Mi-am dorit să studiez mai departe aceste materii, fiindcă explică lumea. Mă fascinează cât de simplu și firesc pare mediul înconjurător, și cât de complex este de fapt totul. Ceea ce este, bineînțeles, explicat de aceste materii. Într-un fel, îmi este mai ușor să gândesc logic cum funcționează lumea, iar acest lucru l-am dezvoltat cu ajutorul cititului și al literaturii de specialitate. Am observat că am început să fac legături între lucruri, care pentru unii nu au sens, iar apoi să înțeleg destul de repede ce învățam la științe.
R: Care este materia ta preferată și de ce?
G.T.: Momentan, nu am o materie preferată, dar cred că am materii care îmi plac mai puțin, cum ar fi limbile străine, la care cred că mă descurc mai bine pe partea de gramatică. Probabil datorită faptului că este mai logică decât literatura. Nu pot alege doar o materie, deoarece sunt conștientă că am nevoie de toate. Mulțumită tuturor materiilor am devenit cine sunt acum.
„Mai mult contează călătoria și experiențele pe care le acumulezi pe parcursul ei decât însăși destinația”
R: Anul acesta ai obținut un șir de premii la mai multe concursuri și olimpiade…
G.T.: Am obținut câteva rezultate deosebite la științe, și de asemenea, la alte materii, dar nu acest lucru este cel mai important pentru mine. Dacă nu am învățat nimic din această „călătorie”, rezultatul, indiferent cum e, nu mai contează. Anul acesta am fost în Vatra Dornei cu ocazia Olimpiadei Naționale de Astronomie și Astrofizică. Rezultatul a fost destul de bun și mi-a adus multă bucurie, dar apreciez în mod deosebit experiența trăită. Mi-am făcut prieteni de la care am învățat ceva nou și am vizitat un oraș frumos.
R: Cu siguranță ai excelat la concursuri și în anii anteriori. Care sunt cele mai speciale premii câștigate în trecut?
G.T.: Am câștigat mai multe premii, dar cum am menționat mai devreme, nu acest lucru este cel mai important. Am răspuns la aceste întrebări în așa fel încât să evidențiez un drum pe care nu mulți îl aleg, și pe care, din întâmplare, sau poate nu, l-am ales eu. Aș prefera să păstrez premiile pentru mine, și nu să mă „laud” cu ele. Așa este, am mai primit premii, dar nu mă deranjează să spun că am și pierdut uneori. Dar dacă nu aș fi pierdut, nu aș fi câștigat. Nu uitați că mai mult contează „călătoria” și experiențele pe care le acumulezi pe parcursul ei decât însăși destinația.
R: Ce realizare școlară te face cea mai mândră?
G.T.: O realizare școlară care mă face mândră e că am reușit „să mă împac” cu unele materii. Probabil că nu ați așteptat un astfel de răspuns, dar în timp, mi-am dat seama că toate se leagă într-un punct, sau poate chiar în mai multe. O altă realizare pe care aș vrea să o menționez este rezultatul de la Olimpiada de Fizică, care pur și simplu mi-a adus multă bucurie.
R: Cum crezi că pot fi atrași mai mulți elevi către științele exacte?
G.T.: Dacă ideile ar fi explicate pas cu pas, fără grabă, cred că doritorii în a descoperi tainele științei ar spori. În schimb, explicațiile profesorului nu sunt întotdeauna pe înțelesul tuturor. Mi-am dat seama că unii elevi, capabili intelectual, nu înțeleg anumite noțiuni. De aici, am ajuns la concluzia că un elev cu o minte diferită are nevoie de un îndrumător… diferit. Cineva care să explice pe „limba lui”. Dar asta este greu, dacă nu chiar imposibil de făcut la clasă fiindcă toți elevii sunt diferiți, iar profesorul, într-un timp scurt, ar trebui să explice aceeași noțiune în mai multe feluri, până când toți copiii ar înțelege. Dar cum timpul e prea scurt, șansele ca acei copii să înțeleagă sunt slabe. În plus, mai intervine și vârsta elevilor. Unii copii nu au creierul destul de dezvoltat la vârsta la care încep să studieze aceste materii, iar dacă bazele nu sunt puse bine, șansele să fie atrași de științele exact scade. Consider, de asemenea, că este important și felul în care sunt încurajați de mici, înainte de a ajunge la școală. Cei mai mulți copii sunt curioși și pun întrebări legate de fenomenele naturii. Ar trebui să primească răspunsuri, altfel în timp își vor pierde curiozitatea și nu vor mai dori să cunoască lumea, și asta duce inevitabil la dezinteres. Și încă ceva, dacă ar înțelege elevii unde o să îi ajute în viață lucrurile pe care ar trebui să le învețe pentru școală, ar fi dornici să le învețe.
“Universul însuși este o artă”
R: Ce sfat ai pentru colegii care consideră fizica sau chimia dificile?
G.T.: Un sfat pe care îl dau și colegilor mei este acela să nu „tocească” informațiile, mai ales în cazul științelor. Este foarte important să înțelegi fenomenele, nu doar să le memorezi, fiindcă învățatul pe de rost transformă noțiuni foarte logice în cuvinte fără sens, care nu te pot ajuta prea mult. În plus, nici nu poți memora un volum atât de mare și de complex de informații. Un alt sfat ar fi să nu se dea bătuți chiar dacă nu au înțeles fizica sau chimia de la început, să înceapă identificând ce nu le este clar, să înțeleagă acea parte și apoi să continue. Cum spuneam, probabil nu au înțeles în trecut acele lucruri, dar acum, mintea lor s-a dezvoltat suficient de mult cât să înțeleagă măcar lucrurile de bază.
R: Care este cea mai mare lecție pe care ai învățat-o din pasiunea ta pentru știință?
G.T.: Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este, probabil, să nu renunți. Nu contează cât de rău a fost atunci. Important este să continui să lupți. Rezultatele vin în timp și trebuie să ai răbdare ca să le obții. De exemplu, anul trecut, în clasa a șasea, m-am supărat fiindcă nu am luat niciun premiu la Olimpiada de Fizică. Poate nu neapărat faptul că nu am luat premiu, ci mai mult pentru că olimpiada s-a suprapus cu un alt concurs la care eram calificată, OLAV, la care eram sigură că aș fi avut un rezultat bun. Era să renunț, dar în clasa a șaptea, am început să fac legături între noțiuni și apoi am participat iar la olimpiadă. Am luat premiul întâi. Este o lecție învățată greu, dar sper că nu sunt prea mulți oameni care au renunțat la visurile lor doar pentru că nu au reușit din prima încercare. Și dacă sunt, nu se întreabă: „ce-ar fi fost dacă”?
R: Dacă ai putea petrece o zi alături de orice om de știință din istorie, pe cine ai alege și ce l-ai întreba?
G.T.: Probabil l-aș alege pe Galileo Galilei. Aș vrea să îl întreb dacă el știa atunci când l-a văzut pe Neptun, că e o planetă, și dacă știa, ce l-a oprit să dea vestea mai departe. Ar fi interesant să descopăr cum gândește și, poate, să îmi explice legile fizicii pe care le-a descoperit. Ar fi posibil să putem formula încă o lege sau să corectăm alta care e greșită? Ar fi distractiv!
R: Pe viitor, ce crezi că vei alege? Arta sau ştiinţele exacte?
G.T.: Asta e o întrebare capcană. Nu le voi despărți. Nu trebuie să gândim că ele sunt separate. Să nu uităm, Universul însuși este o artă. Nebuloasele se explică cu ajutorul astrofizicii și al chimiei, dar ele, în același timp, reprezintă o artă. Sunt frumoase și colorate și poți să le interpretezi în orice fel e capabilă imaginația ta, ca în artă. Faptul că nu le poți vedea cu ochiul liber, iar cu telescopul doar lipsite de culoare sau foarte puțin colorate este, de asemenea, explicat de fizică. V-aș explica chiar eu, dar nu aș vrea să vă plictisesc. În schimb, puteți căuta chiar voi pe internet dacă sunteți curioși.
R: Unde ţi-ai dori să profesezi?
G.T.: Încă nu știu exact, dar sper că îmi voi da seama curând. Chiar dacă o voi face, să zicem… anul acesta, asta va fi o surpriză. Vă veți da seama când (dacă) voi reuși! În schimb, dacă credeți că știți înaintea mea, nu ezitați să îmi spuneți. Poate că îmi veți arăta voi înșivă o cale pe care eu încă nu am observat-o.
R: Cum îţi vei petrece vacanţa?
G.T.: În principiu, sper că îmi voi îndeplini dorințele pe care mi le-am propus: să citesc cărți scrise de Rick Riordan, să mă distrez, să învăț pentru anul viitor, să călătoresc și, poate, doar poate, să scriu o carte. Încă nu știu despre ce aș vrea să scriu, am multe idei, dar mă voi hotărî. Mai sunt și alte lucruri care momentan nu îmi vin în minte, dar cam acestea sunt în mare.
