Suzana şi Daciana Vlad, gemenele din folclorul maramureşean

0
9244

Suzana şi Daciana Vlad sunt două surori “pe care timpul, în nerăbdarea sa, a hotărât să le zămislească deodată”, aşa cum le place lor să îşi descrie intrarea în viaţă. Gemenele din folclorul românesc s-au născut în 8 mai 1991, în Săliştea de Sus, judeţul Maramureş. Au crescut pe băncile aceleiaşi Şcoli Generale din satul natal, după care au hotărât să plece “de sub aripa mamei” la Liceul Pedagogic din Sighetu Marmaţiei, timp în care relatează că “am cunoscut oameni demni de a-şi purta propriul nume de OM”.

Daciana a ales, mai departe, Facultatea de Jurnalism, urmând studiile de masterat la Universitatea din Bucureşti, secţia “Etnologie, Antropologie culturală şi Folclor”, iar acum s-a înscris la doctorat la Facultatea de “Istorie şi Filosofie” din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca. În schimb, Suzana a absolvit “Academia de Muzică Gheorghe Dima”, urmând studiile de masterat tot în aceeaşi universitate. Glasul şi talentul le-a ţinut “laolaltă”. Aşa au ajuns să colaboreze cu ansambluri folclorice din ţară, să cânte împreună pe diferite scene şi să ducă mai departe folclorul şi tradiţia pentru că îşi doresc să asigure identitatea culturală a poporului român şi să fie un exemplu demn de urmat pentru generaţiile următoare, “deoarece credem în trei lucruri: autentic, simplu şi firesc”.
R: Când aţi debutat în lumea folclorului?
S.V. şi D.V: Anul 1997 a fost pentru noi anul care ne-a arătat cum să dăm sens timpului. Debutul nostru, pe scena din satul natal Săliştea de Sus, a lăsat în urmă un trecut cu mult rost! La doar 7 ani am reuşit să oferim desfătări pentru sufletul iubitorilor de muzică populară şi să contribuim constant în activităţile cultural artistice, până în prezent. Acest început a constituit pentru noi menirea de a împlini ceea ce ne-a fost dat: să trăim prin tradiţie, creând clipe memorabile, lăsând în urma noastră un folclor viu.
suzana-si-daciana-vlad2R: Cine v-a îndrumat paşii înspre acest domeniu?
S.V. şi D.V: Tatăl nostru a fost cel care s-a îngrijit de cântecul nostru, până în momentul în care a plecat din această lume. A fost o dorinţă a lui de a ne vedea horind şi de a ne bucura de simplitatea lucrurilor fireşti. El ne-a învăţat, că totul prin cântec are viaţă. Astfel, cântecul a devenit şi o dorinţă a noastră, o stare sufletească care tinde spre câştigarea veşniciei. Îmbogăţirea talentului moştenit, a fost bine păstrat şi prin grija educatoarei noastre de atunci Mărişca Iuga, împreună cu soţul ei Simion Iuga, coordonator al ansamblului folcloric local, care ne-a fost un bun îndrumător iar mai târziu profesor de istorie în şcoala generală. Totodată, le suntem recunoscătoare tuturor celor care au contribuit la creşterea noastră profesională, aducând recunoştinţă şi profesorului Dumitru Chiş, directorul “Şcolii generale Mihai Eminescu”, care a participat permanent la dezvoltarea activităţilor culturale şi ne-a susţinut perseverenţa şi acţiunile morale aduse în folosul comunităţii.
R: Care e condiţia artistului de folclor în această lume care promovează de cele mai multe ori non-valoarea?
S.V. şi D.V: Ştim cât de repede se denaturează totul. Ca interpreţi de muzică populară, e nevoie să aducem la cunoştinţă ce e autentic şi ce nu. Rolul nostru în această lume grăbită din ziua de astăzi, e de a înfrâna drumul pe calea greşită şi de a stimula şi încuraja calea cea bună, cu condiţia de a păstra obiceiurile şi tradiţiile, aşa cum au fost ele gândite de către ţăranul român. Vrem să-i facem pe oameni conştienţi de însemnătatea valoroasă a ceea ce este important. Avem tradiţii vrednice de apreciere şi de stimă, calităţi ce corespund necesităţilor noastre sociale. Sperăm ca oamenii să economisească timp pentru a căuta adevărul şi a spori deosebirea dintre lucrurile bune şi rele. Tindem să credem că foclorul nu va deveni un ecou al unei lumi puse sub cheie.
R: Care sunt modelele voastre?
S.V. şi D.V: Credem că fiecare etapă a vieţii noastre este marcată într-un fel de oameni. Oameni care în timp, devin modele pentru noi. Primii dintre aceştia, sunt părinţii noştri, modele care au contribuit la formarea noastră interioară. Iar acum rezumându-ne doar la partea artistică muzicală, o iubim foarte mult pe doamna Anghelina Timiş-Lungu, care ne-a învăţat să preţuim moralitatea, Fraţii Florea, care ne-au învăţat să ne păstrăm identitatea, Florentina şi Petre Giurgi, artişti care ne-au încurajat şi au avut mereu un gând bun, Ileana Matus şi Voichiţa Nemeş, care ne-au învăţat să ne preţuim portul tradiţional şi bineînţeles, interpretul Ioan Bocşa, un povăţuitor şi îndrumător cum rar ne-a fost dat să întâlnim. Aceştia fiind doar o parte din oamenii de mare preţ al folclorului românesc. Pe toţi îi iubim în egală măsură şi ne rugăm pentru ei, să rămână mult timp alături de noi pentru a ne oferi din priceperile lor nemăsurate.
R: În vară aţi lansat un videoclip ce reflectă viaţa satului tradiţional. Cum a fost primit?
S.V. şi D.V: Prin acest videoclip “Dragu-mi-i a secera”, am încercat să transpunem în imagini o mică secvenţă din muncile ţăranului român: “SECERATUL”, un spectacol a cărui scenă este câmpul şi satul. Publicul s-a dovedit a fi plăcut surprins de aceste retrăiri care au adus în prim-plan viaţa satului tradiţional de odinioară. S-au bucurat să vadă hotarul încărcat cu cântec, joc şi voie bună, dar mai ales cu dorinţa de lucru a femeilor cu secerile, şi a bărbaţilor care au bătut parii pentru snopi. A fost un întreg ritual care se făcea doar pe timpuri, fiind pe atunci o condiţie esenţială a realizării funcţiei obiceiului: asigurarea rodului bogat. Le mulţumim tuturor pentru aprecierile aduse şi ne bucurăm că putem contribui la menţinerea şi conservarea tradiţiilor.
suzana-si-dacianaR: În Săliştea de Sus de unde veniţi se mai păstrează tradiţionalul?
S.V. şi D.V: Maramureşul este păstrătorul unei tradiţii străvechi şi nealterate. Afirmăm cu tărie că suntem două maramureşence ataşate emoţional de plaiurile natale. Acest loc, este considerat de mulţi “sufletul satului tipic românesc”. Cu aşezările sale pitoreşti şi dealuri înverzite, Maramureşul înseamnă viaţa la ţară. Vizitatorii acestor meleaguri au ocazia de a se întoarce în timp şi de a fi martori ai unor vremuri şi ai unei vieţi demult apuse. Maramureşul a păstrat cu mare grijă cultura, tradiţiile şi stilul de viaţă al ţăranului din vremurile trecute. Îmbrăcămintea ţesută manual este încă purtată cu mândrie. Biserica este în continuare sufletul satului, iar vecinii se cunosc unii pe alţii şi se ajută între ei.
R: În prezent la ce lucraţi?
S.V. şi D.V: În această perioadă pregătim un nou material discografic cu muzică tradiţională maramureşeană. O să aducem în faţa iubitorilor de folclor noi proiecte, în colaborare cu dragul nostru coleg Costel Popa şi cu îndrăgiţii noştri maramureşeni Fraţii Florea. Aceste proiecte reprezintă unitatea între trecut şi viitor, în care colaborează două generaţii. Mai multe detalii, veţi afla în curând.
R: Cum se împacă jurnalismul cu folclorul?
daciana-vladD.V.: O împletire favorabilă aş spune. Ca orice domeniu, consider că amândouă sunt la fel de importante. Jurnalismul funcţionează după nişte reguli impuse, dar care totodată m-au ajutat să decid în alegerea informaţiilor relevante. Am învăţat că trebuie să fiu la zi cu tot ce se întâmplă în jurul meu şi să citesc ziarele. De aici rezultă, că presa este un bun informator chiar şi în ceea ce priveşte totalitatea creaţiilor artistice, legate de tradiţii şi obiceiuri populare.
R: Daciana, tu ai fost admisă şi la doctorat. În ce domeniu te specializezi?
D.V.: Voi urma un program de studii universitare de doctorat din domeniul istoriei, oferit de şcoala doctorală de “Relaţii internaţionale şi Studii de Securitate”, la Facultatea de “Istorie şi Filosofie” din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj-Napoca. Voi face o cercetare din perspectiva patrimoniului cultural ima­terial, care sper să prezinte interes pentru etnologia românească.
R: Cum de ai ales o altă specializare decât muzica pentru studiu?
D.V.: Pentru că am considerat că pot cânta după cum m-a lăsat Dumnezeu, fără să am studii în acest domeniu. Suzana, pentru faptul că a continuat studiile în acest sector al artei, bineînţeles că este mai îndreptăţită să îmi mai dea sfaturi cu privire la modalitatea profesionistă de a cânta, ceea ce consider a fi un fapt firesc.
suzana-vladS.V.: Am ales să studiez “Etnologie, Antropologie culturală şi folclor”, deoarece am avut nevoie de îndrumarea unor specialişti. Avem nevoie să învăţăm de la cei care ştiu mai multe decât noi.
R: Ce preocupări aveţi atunci când nu cântaţi?
S.V. şi D.V.: Suntem pasionate de literatură şi de scriitorii români. Timpul liber ni-l petrecem în compania filelor din cărţi. Daciana îşi mai exprimă trăirile prin pictură, un talent moştenit de la mătuşa noastră Ioana Şimon, o pictoriţă desăvârşită. Iar Suzana, îşi tipăreşte gândurile prin prisma stiloului. Să sperăm că va avea cândva curajul să scoată de la naftalină toate scrierile ei, printr-o publicare.
R: Ce le-aţi spune celor din public pentru a-i motiva să asculte folclor şi să ducă tradiţia mai departe?
S.V. şi D.V.: Ovid Densuşianu, filolog şi folclorist redutabil, atrăgea atenţia asupra faptului că un popor „nu trăieşte numai din ce moşteneşte, ci şi din ce adaugă pe fiecare zi în sufletul lui”. De aceea, trebuie să cuprindem în observaţia noastră, şi actualitatea şi trecutul, pentru a fi pătrunse toate tainele lui, fără a fi izolate în timp. Pentru a asigura o ocrotire şi o conservare cât mai eficientă a tradiţiilor, ne vom srădui să extindem studiile şi cercetările ştiinţifice, deoarece avem nevoie de patrimoniu pentru viitor, un viitor pus în valoare de trecut. După cum bine ştim, identitatea unei societăţi se defineşte prin simboluri, credinţe, tradiţii şi norme care dau un sens existenţei şi ne ajută să ne cunoaştem într-o masă mai mare de indivizi. Toate acestea trebuie transmise din generaţie în generaţie şi recreate în permanenţă în interacţiune cu natura şi istoria lor, conferindu-le acestora un sentiment de identitate şi continuitate, contribuind la creativitatea umană. Există aspecte ale vieţii fără de care nu putem trăi. Tradiţia şi folclorul vor fi nemuritoare, pentru că ce e bun, nu moare. Putem afla poveşti amuzante, curioase şi frumoase. Tradiţia ne învaţă despre naştere, viaţă şi moarte. Toate acestea ar trebui să prezinte interes pentru fiecare şi o dedicare întru totul cercetării, chiar şi pentru simpla noastră curiozitate!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.