Începînd cu data de 26 aprilie 2010 a fost reglementată posibilitatea verificării prezenţei la domiciliu a salariaţilor aflaţi în incapacitate, la domiciliu, prin OUG 36/2010. Justificată de necesitatea unei reglementări exprese în vederea cheltuirii responsabile şi eficiente a banului public prin responsabilizarea atît a furnizorilor de servicii medicale, cît şi a beneficiarilor de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, OUG 36/2010 a reglementat, timp de 5 ani, posibilitatea plătitorilor de a verifica prezenţa la domiciliu a salariaţilor aflaţi în incapacitate temporară de muncă.
În acest sens, ordonanţa prevedea ca una dintre condiţiile acordării concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă era prezenţa asiguratului la domiciliu sau la adresa indicată prin declaraţie pe proprie răspundere, în intervalul de timp indicat în vederea exercitării verificării de către reprezentanţii plătitorilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate. Nerespectarea condiţiilor de prezenţă la locul şi în intervalul de timp asumat sau refuzul persoanelor aflate în incapacitate temporară de muncă de a se pune la dispoziţia persoanelor abilitate atrăgea neplata indemnizaţiei de asigurări sociale de sănătate începînd cu data constatării.
Legea 183/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 496/7 iulie, prin care s-a eliminat posibilitatea verificărilor prezenţei la domiciliu a salariaţilor aflaţi în concediu medical a intrat în vigoare la data de 10 iulie 2015. Abrogarea acestor prevederi a fost justificată de legiuitor de faptul că reglementarea era excesivă şi, în practică, s-a constatat că absenţa de la domiciliu a persoanei beneficiare de concediu medical nu reprezintă un motiv de suspendare a drepturilor.
