Am trecut de mai multe ori în revistă ciudățenii ale Maramureșului și de fiecare dată am spus că lista rămâne deschisă! Unele apar de nicăieri. Altele „au expirat deja”, cum ar fi gospodăria de pe defileul râului Vișeu, dintre Leordina și Vișeu de Jos, unde omul nu avea energie electrică, decât generator, deși prin curtea lui trecea linie de tensiune! Nu mai e cazul, omul s-a stins, casa e pustie…
Ale Omului
Maramureșeanul nostru are atât determinarea de a face lucruri ciudate, cât și de a le face molcom, încet, trainice, să țină. E cazul podului rupt dintre Leordina și Ruscova, ce va rezista probabil și Apocalipsei…
Probabil din același material s-a făcut și banda de transport pietriș de la Bârgău-Aciua, ce nu mai e folosită de decenii, dar e acolo, de-i pui un motor nou poate chiar pornește. Apoi, de ciudă că el n-are Lacul Roșu cu trunchiuri în apă, a început un lac de transfer al apei din acumularea Runcu în Firiza, a zis că face microhidrocentrală pe el, a renunțat, așa că avem lac cu țepe, doar că din fier beton. Nu e de mers cu barca gonflabilă pe el, așa e. Tot omul s-a gândit că dacă tot are nume nobil – Pădurea Crăiasca și e protejată de Academia Română, de ce nu și-ar face el nevoile, de-a dracului, în pădure? Și nu așa, accidental, ci organizat. 
Epurarea stațiunii dă către pădure, de unde și imaginile de față. Culmea e că mai jos sunt lacurile sărate naturale, din care se trage apa în stațiune și unde se scaldă cei ce vor „natural”. Chiar natural! Tot Homo Maramorosiensis a decis că dacă tot a scos din subsol bogății, de ce să nu lase tot răul din extragere, la vedere, la suprafață, iar când bate vântul să se bucure de steril tot omul, nu doar minerul odinioară. De unde și norii de steril din fiecare vară, de decenii încoace, de pe Baia Mare. Moroșanul are și umor, să recunoaștem. Uite tabla de informare a proiectului de la Centrul de informare turistică din Pasul Prislop, între Borșa Maramureș și Suceava. 
E clar că n-ai ce căuta pe-acolo, s-a născut închis publicului larg? Și tot sus în pasul Prislop, dar nu e ceva specific, e total general pentru Maramureș, buda de lemn nu vrea să moară. A primit și placă nouă, chit că nu merge nimeni acolo niciodată. În ciuda faptului că la mănăstire nu e permis decât să te rogi, nu…
Erată, istoria
Maramureșeanul nu e ciudat, în sens bun, de ieri de azi. Are tradiție. Doar știm ce făcea cu fusul cu zurgălăi. Tot el își batjocorea vecinii făcându-le păpușa aceea porno, Metehăul, ce avea nu doar organe sexuale, ci și câte o scrisorică în care se descria cu lux de amănunte cu ce-a greșit fata/feciorul… 
Centrul Vechi al Băii Mari a fost un târg în sens real, iar acum, după secole, încercăm să-l facem înapoi ce-a fost, doar betonat și cu prețuri maximale. Dar de departe, deși foarte discutată/disputată, din cauza patriotismului remanent de tip socialist, e crucea cu semilună de pe bisericile vechi de lemn din Maramureș. Bătrânii, dar și câțiva istorici spun că e replica noastră la invaziile tătărăști. Ca să nu mai aprindă bisericile, la reconstruire, au montat și o semilună deasupra crucii, ca să-i împace, da’ de nu le mai aprind. Preoții nu și nu, că e Luna. NU Semiluna. Fie. Pe frontispiciul gării din Baia Mare, la fel ca pe cel al gării Sighet, stau mărturii uitate sau omise ale deportării masive a evreilor în 1944. 
Nimeni nu le bagă în seamă, dar și de le-ar băga, am zice: Nu noi, ungurii… Maramureșul are cimitire rusești de război, la mare prețuire, în Sighet ori la Codru Butesii. Dar am ascuns sub preș mausoleu al ostașilor germani, austrieci și unguri ce au apărat Maramureșul la un moment dat, vezi la Borșa/ Moisei. Ba avem și o statuie a Ostașului Român Necunoscut ce urlă de sovietic ce e, în parcul băimărean.
Ale Naturii
Doar nu credeați că Natura Maramureșului nu contribuie la lista ciudățeniilor. Foarte ignorată, acea interesantă falie de andezit de deasupra Săpânței spre Sighet, de pe care curg temporar cascade, o vedeți în captură Google Earth pentru că e imposibil de imortalizat altfel, se întinde pe kilometri și are o înălțime de la 50 la peste 100 de metri de perete. Nu prea sunt așa minuni oriunde, decât în zone vulcanice. Sau cine mai are morminte de uriași cum au cei din Hoteni? Nici măcar Rozavlea ce se laudă cu uriașii ei. Cine are cascade temporare cum avem noi nu una și nu doar pe acea falie, ci până și la Șomcuta în curte de carieră? Avem pârâu cu malurile apărate de cârpe, ca să nu-i fie iarna frig. Craica, vezi foto. Avem artă naivă, cruci celtice, cimitir vesel odinioară. 
Avem stâncă… din nisip compactat, n-o caută nimeni, îi zice Cuesta Vimei. Superbă, dar nu e „la drum”. Avem râu subteran pe sub lac, ba chiar minidefileu, nu poate nimeni nega, câtă vreme l-am văzut și pozat, când era lacul Firiza golit. Așa cum avem lac pe iaz de steril, cu pește și cu păsăret migrator. Avem două izvoare diferite ca gust, culoare, la un metru unul de altul, la Săpânța.
Și mai are Maramureșul multe. Terenuri otrăvite sau presărate cu cuie, când nu vrea maramureșeanul să-i calci proprietatea. Și suntem ospitalieri de numa’, până la capăt, vezi anunțul grafitti din Borșa de la vulcanizare. Suntem frumoși de picăm, ca județ, nu ca oameni. O să fim și curați, după ce se colectează și PET-urile murdare. Și vom fi ce-am fost, poate mai mult decât atât, cu condiția să rămânem noi, așa cum suntem, cum am fost. Nu să imităm pe alții.
