Orientarea Republicii Moldova spre Răsărit ori spre Apus, cu varianta de rezervă a neutralităţii, este subiect de controverse politice şi geostrategice. Federaţia Rusă are armată în Transnistria şi ne împunge în coaste. Ce este de făcut? Să continuăm să ajutăm Republica Moldova, cu toată inima.
Statul român acordă anual 8.000 de burse pentru elevi şi studenţi din Republica Moldova. Opt mii de tineri învaţă în România şi se conving în perioada studiilor că democraţia este calea viitorului, însoţită de piaţa liberă, capitalistă. Schimbarea de concepţie nu este uşoară, dar se produce. Viitorul unei ţări depinde de educaţia pe care o dai tinerilor. Prim-ministrul Ponta şi preşedintele Iohannis au din fericire aceeaşi poziţie în ce priveşte sprijinul necondiţionat şi ajutorul puternic, inclusiv financiar, pe care trebuie să-l acordăm surorii Moldova, cea frumoasă şi înstrăinată de multă vreme. O sută de milioane de euro pe an este un grand nerambursabil însemnat, dar ar trebui ca prim-ministrul şi preşedintele să propună şi politicienii să aprobe ca susţinerea să crească la un miliard de euro pe an.
Federaţia Rusă ne suflă în ceafă peste Ucraina, ne dă cu tifla din peninsula Crimeea, ne atenţionează că forţarea unirii României cu Republica Moldova ar duce la apariţia unui nou conflict, precum în estul Ucrainei; şi Rusia este expertă în aşa ceva. Preşedintele Putin nu s-a sfiit să ducă avioane în Siria şi să le folosească în ajutorul preşedintelui Assad, chiar sub nasul americanilor. Războaiele au la bază interese economice, nu se fac de dragul cuiva.
Republica Moldova nu poate fi smulsă foarte uşor de sub influenţa Moscovei. După atîţia ani de dominaţie slavă, pe teritoriul dintre rîurile Nistru şi Prut nu mai trăiesc doar urmaşi ai lui Ştefan cel Mare, ci şi ai lui Ivan cel Groaznic. Oraşele Moldovei sînt dominate de ruşi, este suficient să te plimbi prin piaţa ţărănească din Chişinău şi vei constata că rar auzi vorbă românească. Iar dacă ceri un kilogram de migdale şi nimereşti un producător moldovean, vei primi cu o jumătate de kilogram în plus şi priviri frăţeşti. Noaptea însă Chişinăul devine periculos, toată lumea vorbeşte ruseşte prin centru, ai nevoie de un însoţitor care vorbeşte ruseşte.
Dar să nu mai jelim. R. Moldova a pornit pe calea comunitară, într-o nouă redefinire a identităţii sale româneşti şi europene. Din păcate, nu am avut şansa germanilor, care s-au reunificat imediat după 1990. Motive am găsi ca să urmăm traseul lor, ei n-au întrebat pe nimeni dacă e bine, poporul a decis. La fel ar trebui să facem şi noi, dacă am putea, să nu ne pese de Moscova, nici de Bruxelles. Liderii noştri sînt însă precauţi, atitudinea belicoasă faţă de ruşi a preşedintelui anterior (Băsescu) ne-a adus îngrijorări.
Unica soluţie este reunirea, dar să nu ne îmbătăm cu tulburel, moldovenii nu trebui păcăliţi că va fi mai bun paradisul european decît raiul comunist. Noi ştim că Uniunea Europeană este un spaţiu al libertăţii. Să avem deci răbdare şi să perseverăm în relaţia cu sora Moldova cea încercată în fel şi chip. Scandalurile de la Chişinău seamănă atît de mult cu cele de la Bucureşti, dispar miliarde din bănci şi întreprinderi şi milioane de naivi cred că banii se împuiesc peste noapte. Moldovenii nu sînt atît de naivi precum românii, sînt mai încercaţi de viaţă, deci avem încredere în ei şi trebuie să-i susţinem, fiecare cu ce poate, printr-o legătură mai apropiată între ţările mamă şi fiică, prin cultivarea prietenilor moldoveni. Altă cale nu e.
