Jurgita Kozeniauskaite, voluntara YMCA din Lituania

0
620

Jurgita Kozeniauskaite are 24 de ani şi este din Lituania. Tânăra voluntară a venit în România în luna mai 2015 şi a rămas aici până în martie 2016. Jurgita a derulat diferite activităţi cu copiii, într-un proiect derulat de YMCA Baia Mare. Plină de vervă şi de optimism, tânăra se declară fascinată de ceea ce a întâlnit în Maramureş. Spune că la un moment dat a ajuns să vorbească, cu familia ei, mai mult despre Maramureş, decât despre România. A fost impresionată de munţi, de satele mici, dar şi de tradiţiile care definesc Ţara Maramureşului. Vrea ca într-o zi să revină în Maramureş, mai ales că a legat multe prietenii şi s-a simţit ca într-o familie. Nu va uita nici momentele amuzante de care a avut parte, chiar dacă atunci păreau nişte lucruri foarte serioase.

R: Cum ai ajuns în România?
J.K.: Am găsit acest proiect pe Facebook, am văzut că YMCA Baia Mare caută voluntari care să vină aici în Baia Mare şi să fie în special din Lituania, aşa că mi-am spus: „De ce nu eu?” Aşa că am aplicat, ei m-au selectat şi, după câteva săptămâni, am venit aici. Am venit în luna mai anul trecut aici în România, mai exact pe 20 mai 2015. Înainte să vin în România, tocmai absolvisem universitatea, am terminat studiile de Biochimie şi începusem să lucrez ca tehnician de laborator în cadrul universităţii, cu studenţii, dar pentru a veni aici a trebuit să renunţ la locul de muncă, astfel că nu ştiu încă ce voi face atunci când mă voi întoarce.
R: Cum de ai ales această ţară pentru voluntariat?
J.K.: Cred că nu am ales neapărat ţara, nu voiam în mod special să vin în România, am ales mai degrabă proiectul şi după ce am descoperit proiectul şi mi-am dat seama că e ceea ce îmi doresc, am spus: „Da, România este o ţară frumoasă şi mi-ar plăcea să merg acolo!” Înainte să vin pentru voluntariat în România, mai fusesem în urmă cu doi ani în România şi mi-a plăcut foarte mult această ţară. Ştiam că este foarte frumoasă, ştiam câte ceva despre cultura românească, puţin despre dansuri, puţin despre muzică, dar nu prea mult.
Jurgita 3R: Ce activităţi ai desfăşurat?
J.K.: Încă de la început am avut activităţi cu copiii din casele de tip familial, cu copiii romi de la Centrul Romanii şi, apoi, am început să mergem şi în grădiniţe şi şcoli. Cu copiii din casele de tip familial organizăm activităţi after school, ne jucăm cu ei, îi învăţăm tot felul de meşteşuguri şi lucrăm împreună la diverse obiecte făcute manual, iar în şcoli şi grădiniţe îi învăţăm pe copii limba engleză.
R: În Maramureş ce ţi-a plăcut? Dacă ar fi să le vorbeşti celor de acasă despre Maramureş, ce le-ai spune?
J.K.: Îmi place foarte mult Maramureşul, pot să spun că iubesc Maramureşul! Îmi plac munţii, îmi place natura de aici şi îmi plac oamenii din Maramureş, sunt foarte de treabă oamenii de aici. E foarte frumos, aveţi multe lucruri aici, în Maramureş, pe care trebuie să le arătaţi tuturor! Cred că atunci când vorbesc cu familia mea pe Skype, le vorbesc mai mult despre Maramureş decât despre România, aşa că ei deja ştiu că Maramureşul este o regiune foarte frumoasă, probabil e cea mai frumoasă regiune din România. Dacă ar fi să le recomand ceva, le-aş spune să vină să urce pe munţi – să schieze şi să facă drumeţii în Maramureş şi, bineînţeles, să vină şi să descopere satele mici, pentru că acolo se păstrează tradiţiile autentice din Maramureş şi aşa vor putea să le vadă şi să înţeleagă mai bine “spiritul” Maramureşului.
Cu siguranţă, într-o zi, mă voi întoarce din nou în Maramureş.
R: Crezi că vor dura peste timp aceste prietenii pe care le-ai legat aici?
J.K.: Prietenii mei de aici sunt tot voluntari de la asociaţia YMCA, dar şi persoanele care lucrează în cadrul asociaţiei. Îmi va fi foarte dor în mod special de colegii de apartament, pentru că suntem ca o familie, dar îmi va fi foarte dor şi de ceilalţi voluntari pentru că împreună formăm o mare comunitate, iar când ne vom întoarce acasă ne vom separa cu toţii, pentru că fiecare va merge într-o altă direcţie. Cu siguranţă vom ţine legătura şi după ce se va încheia acest proiect.
R: Ai avut parte şi de întâmplări amuzante?
J.K.: Am avut o mulţime de momente amuzante. Spre exemplu – bineînţeles, asta mi se poate întâmpla oriunde, nu doar în România – am închiriat o maşină şi conduceam prin Maramureş (eu eram la volan) şi la un moment dat am rămas blocaţi în mijlocul şoselei, iar poliţia ne-a oprit şi atunci a fost multă presiune asupra mea, eram foarte nervoasă, dar acum e un moment amuzant. Am avut şi multe momente amuzante cu copiii cu care avem activităţi, când de exemplu încercam să le spunem să facă asta sau asta şi, pentru că noi nu ştim limba română foarte bine, ei se uitau la noi şi ne spuneau că nu înţeleg ce trebuie să facă. Pe moment nu era foarte amuzant, dar acum, când îmi aduc aminte, e distractiv.
R: Ce alte ţări ţi-ar mai plăcea să vizitezi?
J.K.: Ţările pe care îmi doresc să le vizitez în viitor sunt Africa de Sud şi Cuba, dar mi-ar plăcea să ajung şi în America de Sud, Australia şi Noua Zeelandă.
R: Care sunt pasiunile tale?
J.K.: Îmi place să dansez, să cânt şi îmi place foarte mult să călătoresc şi să îmi petrec timpul în compania oamenilor, să fiu înconjurată de oameni.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.