Cu puțină atenție, constați că Maramureșul nostru are câte o surpriză de oferit constant, nu se termină surprizele. Am ajuns recent la limita Maramureșului cu județul Cluj, în acel oribil loc/drum național dintre Boiereni și Măgoaja. Fiind o graniță scurtă, de 12-14 kilometri, ne-am dat seama prin urmare că suntem la o aruncătură de băț de două locuri unde avem „limită tripartită”! Cu un drum, le-am parcurs ori ne-am interesat de toate, nu?
Interjudețene…
Avem prin urmare, spre Cluj, două asemenea limite. Una e exact deasupra mănăstirii Breaza de la Suciu, în pădure, pe culme, între Maramureș, Bistrița-Năsăud și Cluj. La doar câțiva kilometri avem ceva similar, între Măgoaja natală a lui Pintea și satul Dealu Mare, aparținător de Coroieni. Și Gostila din Sălaj! De-aici am auzit o glumă frumoasă, de la viceprimarul din Coroieni, căruia un bade din Dealu Mare i-ar fi zis: Dom’ vice, mi-o fugit vaca, prin tri județe am cotat-o! Adică… acolo. Dar continuăm periplul pentru a ajunge la Oarța de Jos. Aici, primarul Bogdan Pop ne îndrumă exact la țintă. „Îi zice locului Vâlceluțe, era un izvor acolo, e limita dintre Maramureș, Sălaj și Satu Mare, de fapt între Oarța, Giurtelecu Hododului și Motiș. Nu e drum, eventual ceva, de câmp. Se circula odinioară, la rude, la pădure, Izvorul era pe Valea Căminului, aici era drum de căruțe, inclusiv cei din Bicaz veneau spre Cehu Silvaniei, se mergea pe culme, se ieșea în Cehu la Podul Sălajului, un pod vechi, din lemn, bătrânii și-l amintesc. Noi am pus indicatoare turistice și da, aveam de gând să marcăm acel loc cu o bornă, chiar un suport de steag, cu semnele celor trei comune…”. Plecăm departe, pentru alte limite interjudețene tripartite, dincolo de Pasul Prislop din Borșa, spre Șesuri, unde avem limită între Maramureș, Suceava și Bistrița-Năsăud. Acolo e gura Lalei, toată așezarea e sub maiestuosul vârf Ineu, de 2279 metri altitudine.
Interstatale!
Avem și granițe de Maramureș tripartite, cu un județ. Și cu o țară! Se petrece la Piatra, în Pasul Huta, unde avem vecinătate între Maramureș, Satu Mare și Ucraina! Acolo am umblat puțin în pădure, dar am cerut sprijinul Poliției de frontieră. Care ne-a servit pe loc cu fotografia bornei ce consfințește acel loc. Mai mult, inimoasa Iulia Stan de la Poliția de Frontieră ne amintește de Triplex Confinium, când odată ca niciodată în istoria noastră, Maramureșul era loc de graniță între trei țări, România, Cehoslovacia și Polonia! Am atașat harta, dar și locul ce consfințește istoria! „În ultimii 20 de ani, s-a observat un trend, o atracție către bornele fostei granițe de stat a României Mari cu Cehoslovacia și Polonia, de către turiștii străini, mai ales cei din Polonia, Cehia și Slovacia, dar și din România. Aceștia vizitează Maramureșul, iar în itinerariul lor nu lipsește o vizită la foste borne de frontieră, care s-au păstrat până în zilele noastre. 
După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, când s-a retrasat frontiera respectivă, în locul Cehoslovaciei și Poloniei a apărut URSS, România fiind sub umbra acesteia. De aceea, este interesant și surprinzător că în interiorul țării noastre au rezistat în timp, în perioada comunistă, până după 1990, acele vechi borne de frontieră. Anumite borne, au fost montate chiar în anii 1914 – 1915, făcute din fontă și au fost inscripționate doar în limbile română și franceză. Una dintre cel mai bine conservate borne este „Triplex Confinium”, fiind și unul dintre cele mai atractive locuri de vizitat, mai ales de pasionații de istorie. Este situat pe Vârful Stogu, pe actuala frontieră româno-ucraineană, fiind o bornă imensă din beton unde se află inscripționate cele trei întâlniri ale frontierei. În data de 8 august 2020, un grup format din col.(r.) dr. Dan Prisăcaru, șeful Filialei Iași a Muzeului Militar National „Regele Ferdinand I”, inspector Andrei Chira din Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Ștefan Sălăjan, originar din Maramureș, un apropiat al structurilor militare din Garnizoana Iași, împreună cu comisarul Musinszki Gruber Gabriel, șeful Sectorului Poliției de Frontieră Poienile de sub Munte, Maramureș, a marcat simbolic la „Borna cu 3 Steme” de pe Vârful Stog, Cota 1651, împlinirea a 100 de ani de la stabilirea, la 10 august 1920, a Triplex Confiniumului frontierei comune dintre România, Polonia și Cehoslovacia.
După Conferința de Pace de la Paris din 1919-1920 România, Polonia și Cehoslovacia au făcut parte din alianțele regionale de securitate din Europa Centrală și de Sud-Est (Alianța defensivă româno-polonă, încheiată la 3 martie 1921 și Mica Înțelegere, formată din România, Cehoslovacia și Iugoslavia, încheiată în 1921), destinate să apere prevederile conferinței și integritatea teritorială a statelor semnatare împotriva tendințelor revizioniste. A fost un moment simbolic al relațiilor de cooperare și parteneriat din perioada 1919 – 1939 cu cele două foste state vecine de la frontiera de nord a României Întregite, Polonia și Cehoslovacia”, ne spune purtătorul de cuvânt al Poliției de Frontieră, Iulia Stan. E la vârful Stogu piatra cu pricina. 
Dar mai există urme ale acelor vremuri, directorul căminului cultural din Repedea, Vasile Popovici, ne arată o piatră de graniță, dar și consfințind… un lagăr de muncă de prim război mondial de sus, din munții Copilaș, de la înființarea drumului lui Mackensen! Și cică mai există un Triplex Confinium la Satu Mare, la Bercu pe râul Tur, între România, Ungaria și Ucraina!
În fine, o altă graniță de stat plus două județe mai avem sus în Munții Maramureșului, la Jupania, între Maramureș, Suceava și Ucraina. În apropiere se află gara Comanu a Mocăniței de pe Vaser, ultima sau printre ultimele. De cealaltă parte e Sărata, în Ucraina, în zona unde maramureșeni, inclusiv ieudeni, mergeau la munte cu turmele, odinioară. Unii mai merg. În zonă mai sunt stâncăriile Sâlhoi-Zâmbroslavele, vezi foto, iar spre Suceava ar fi satul Bobeica.
Așa e că avem un județ fabulos, ce se cere încă descoperit?!Așa e că nu ne-am fi așteptat ca noi, amărâții de unde se-agață harta-n cui, să avem atâta ofertă, atâtea locuri interesante de (re)descoperit? Țineți-vă bine, abia am început…
