Lectura. Mihai Olos, poetul

0
991

După retragerea lui Mihai Olos din lumea reală, a început ridicarea firească a statuii spirituale a creatorului. Pe bună dreptate se întâmplă aşa, deoarece, după o morală nu ştiu de la cine învăţată, în timpul vieţii nu-ţi faci chip cioplit. Cum se mai întâmplă. Că a fost nu­mit „unul dintre marii noştri artişti plastici din spaţiul european” mi se pare un început febril de fixare a locului cuvenit. Dacă artistul plastic se bucură de o cunoaştere mai amplă, poetul Mihai Olos abia începe să fie adunat din răsfiratele pagini de ziare ori culegeri. Primul gest consistent a avut loc anul trecut, când revista „Archeus” (director Ioan Marchiş) a adunat cred că cea mai mare parte a poeziilor semnate de Mihai Olos. Pot să spun că o bună parte a vieţii mele lirice din Maramureş mi-a fost dat să o trăiesc în preajma lui Mihai Olos. Cea mai uimitoare muzică a cuvintelor (înainte de Nichita Stănescu) am ascultat-o în versurile lui Olos. El ştia misterul chemării cuvintelor care seamănă între ele ca formă (ceva despre neamul cuvintelor), dar nasc înţelesuri noi. inmemoriamIon Papuc crede că Olos a avut ambiţia de a lansa un nou curent literar: „numerismul  sau enumerismul, ceea ce, faţă de ravagiile avangardelor succesive, proliferate în epocă demenţial, părea să fie mai degrabă o atitudine acut critică, o farsă, un sarcasm, dar cu sub­înţeles”. Noul curent estetic propus statua ca pe viitor să nu mai utilizeze în poeme decât cuvinte care denumesc cifre. După priceperea mea întru poezie, Mihai Olos a fost poetul dezinhibat, cu o creaţie antilirică (aparent) care are paradoxuri cuceritoare. Am socotit întodeauna că poetul era îndrăgostit de discursul lui liric numai în măsura în care el putea fi dăruit. Şi a făcut asta cu mare generozitate. După lectura volumului de poezii din „Archeus” (anul XXI, nr. 11, 2015), am constatat un har al combinării cuvintelor după reguli inedite care dau impresia unei magii a limbajului. Vrăjitor, ce să zic, îmi părea (chiar era) Mihai în nopţile legănate din celebrul lui atelier ori dintr-o casă maramureşeană pe unde adăstam. Ascultaţi: „E o vreme din vreme şi de după vreme/ să-ţi smulgi din stemă steaua şi să ţi-o pui/ în frunte să înfrunte”. A avut o mare dibăcie în a da viaţă modernă cuvintelor vechi, cu aer local: „Ce se va da, ce va răbda/ De va da ceva, mai va/ vai de şa şi aşa caduce/ Nici aduce nici răbduce”. Mihai Olos provoca scurtcircuite semantice obţinând sensuri imprevizibile, cu un mare efect liric. Contantin Noica a rămas uimit (ca de Nichita) de universul metaforei în care locuia „admirabila zăpăcire a cuvintelor”. Mi-a rămas în amintire un joc liric plăcut filozofului: „De va fi va fi atunci/ la paragina cu nuci/ ca din foc în verde pară/ la paragina precară/ de va fi şi fi să fie/ pagina frunzei de vie/ asuaj pe care scrie”. Imaginile preluate din folclor nu au nimic comun cu un spirit tradiţionalist ci au harul unui estet. „Oraşul Universal” visat de Mihai Olos avea nevoie de un truver care să construiască din cuvinte structuri sunătoare ale mitului liric personal, ca să fim în rezonanţă cu Ion Papuc. Fiind un vechi şi consecvent cititor de poezie, fac prinsoare cu multă lume că Mihai Olos, poetul, îşi va găsi o minte critică, răbdătoare, care să pună poezia lui în armonia liricilor cu fiorul duratei. Aud aproape şi ritmul poeziei lui Emil Botta (cu familia căruia Mihai socotea că era neam) gesticulaţia fastuoasă, muzica enigmatică. Şi la Olos, ca la autorul „Întunecatului April”, poemele sunt zguduite de un vânt neliniştit nordic. Numărul din Archeus dedicat lui Mihai Olos cuprinde, pe lângă poezie, desene ale autorului, „desemncontinuu”. Laud ideea sculptorului Ioan Marchiş de a ne dărui pe Mihai Olos, poetul. Sugerez ca truda de adunare a poemelor risipite să se întrupeze într-un volum complet, cu aportul critic adecvat. Ştiu că Mihai Olos a avut parte de prieteni care l-au sprijint să publice. Cu reacţii din public. Îmi aduc aminte câtă vâlvă a produs poezia „Mulţumitură” (pe care o publicăm alături) în rândurile unora mai clasici în gusturi lirice. Mihai Olos trebuie pus în lumina publicului, mai ales de cei care i-am fost aproape.

Mulţumitură
Românie-i
Viţa viei
Şi-un găunţ
De grâu grăeţ

Patrie, înflori-le
Horele şi horile
Patrie, lumini-le
Lumile, luminile

Datinile
Clatini-le
Dorurile
Coruri-le
Coruraşe
Te corindă
Vrăji vrăjmaşe
Nu te prindă

Fără vină
Venerând
Neamuri vină
Rând pe rând

Nemurind
Adeverind
Neamuri vie
În corind

Numele
Renumele
Drumul tău
Îndrume-le

Veci de veci
Să petreci
Omenire-n omenire
Viţă verde Românie

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.