Liturghia darurilor înainte sfinţite este o slujbă liturgică de împărtăşire cu Sfintele Daruri în zilele săptămânii din Postul Mare.
Pentru că Postul Mare este o perioadă de pocăinţă, postire şi rugăciune intensificată, Biserica Ortodoxă consideră că primirea Sfintei Împărtăşanii este de dorit să fie mai frecventă în această perioadă. Cu toate acestea, Sfânta Liturghie are un caracter festiv care nu este în consonanţă cu perioada. Astfel, Liturghia Darurilor este oficiată pentru a înlocui Liturghia obişnuită, care este slujită doar sâmbăta şi duminica în Postul Mare. Cu toate că Liturghia Darurilor poate fi slujită în orice zi a săptămânii, ea este prevăzută doar pentru miercuri şi vineri ale postului şi joi în săptămâna a cincea a Postului şi de luni până vineri în Săptămâna Patimilor. În practica parohială obişnuită se face ori de câte ori este posibil.
În timpul postului, mulţi credincioşi ortodocşi postesc toată ziua, nemâncând nimic decât după împărtăşirea cu Sfintele Taine la slujba de seară.
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite constă în vecernia zilnică combinată cu rugăciuni adăugate, pregătirea Darurilor şi împărtăşirea credincioşilor. Pâinea pentru Împărtăşire a fost deja sfinţită şi îmbibată cu Sângele scump la Sfânta Liturghie din duminica anterioară, fiind apoi păstrată.
Slujba este precedată de citirea Psalmilor din Tipic, iar binecuvântarea obişnuită, Binecuvântată este Împărăţia… de la începutul Sfintei Liturghii este începutul părţii slujbei care seamănă cu vecernia zilnică. Este citit Psalmul 103, Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Apoi este cântată Ectenia Mare, urmată de citirea Psalmilor 119–133. Apoi strana cântă Doamne, strigat-am… cu stihira. Preotul face o ieşire cu cădelniţa. Dacă este sărbătoare, ieşirea se face cu Evanghelia şi deci se fac citiri din Apostol şi din Sfânta Evanghelie corespunzătoare sărbătorii.
Corul cântă Lumină lină, iar prima citire, din Geneză (sau din Ieşirea), este însoţită de un prochimen. Apoi preotul intonează Înţelepciune, să luăm aminte. Lumina lui Hristos luminează tuturor, iar credincioşii fac mătănii rugându-se. Apoi este citit al doilea text, din Proverbele lui Solomon sau Iov.
În a doua parte a slujbei, corul cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta, după care este citită Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. După o ectenie, corul cântă heruvicul Puterile cereşti, în chip nevăzut, împreună cu noi se roagă, iar Darurile înainte sfinţite sunt aduse în Sfântul Altar într-o procesiune asemănătoare cu Vohodul Mare dintr-o Sfântă Liturghie, dar în linişte. Nu există anaforauă, deoarece Darurile sunt înainte sfinţite.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este repetată şi este recitată Ectenia Cererilor. Corul cântă Rugăciunea Domnească, după care preotul intonează: Sfintele mai înainte sfinţite sunt ale sfinţilor. Sfintele Taine sunt aduse prin Uşile Împărăteşti, iar credincioşii primesc Sfânta Împărtăşanie. După Ectenia de mulţumire şi rugăciunea din faţa icoanei (Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit de sus este…), credincioşii se închină în faţa Sfintei Cruci.
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a fost pusă pe hârtie, prima dată, de Sfântul Grigorie Dialogul (540-604 d.Hr.), care era legatul papal la Constantinopol. O vreme s-a considerat că el este cel care a venit cu ideea, dar, în prezent, opinia generală spune că el doar a notat ceea ce se slujea în Constantinopol. În Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, el încă este amintit ca autorul tradiţional.
De asemenea, această liturghie este menţionată în Canonul de la Sinodul Quinisext din secolul al VII-lea: În toate zilele sfântului Post al Paştelui, cu excepţia sâmbetei, duminicii şi sfintei sărbători a Buneivestiri, se va sluji Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite (Canon 52).
