M-am întrebat nu o singură dată de ce se vorbeşte atît de puţin despre Alexandru Ioan Cuza? Chiar în preajma zilei de 24 ianuarie, cum sîntem şi acum, întîietate are Hora Unirii (bună şi asta!) pilda lui Moş Ion Roată şi foarte fugar se amintesc reformele lui Cuza care au pus bazele statului român modern.
Atunci, în şapte ani, o mînă de oameni au făcut România modernă. O inspiraţie istorică a fost dubla alegere a lui Cuza. Principatele Române, noul stat creat, s-a străduit pentru recunoaşterea graniţelor şi stabilităţii sale, lucru ce se întîmplă în 1861 cînd primeşte numele de România. Acest stat, nou pe harta Europei, a fost recunoscut de Marile Puteri prin protecţia directă a lui Napoleon al III-lea al Franţei. Oficialii Imperiului Otoman şi Austriei au amînat recunoaşterea dublei alegeri cîteva luni. Ce a făcut Cuza cu mîna lui de oameni, nebuni de Unire? După recunoaşterea unirii depline a creat primul parlament unic al României, s-a constituit primul guvern unitar, s-a adoptat primul proiect de Constituţie, trecut la reforma electorală, secularizarea averilor mănăstireşti – reforma agrară şi a învăţămîntului. Aceste au fost documente esenţiale care vor contribui la urcarea României de la statutul de ţară feudală la cel de ţară modernă. Încă din 1859 Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, a vămilor, armatei, poştei. Cuza cu mîna lui de oameni, în frunte cu Kogălniceanu, au realizat motivaţia culturală şi lingvistică ca fiind elementul esenţial al unirii celor două Principate. Tocmai acest fapt l-a îndemnat pe Domnitor să adopte reforme radicale pentru a uni şi ridica naţiunea. Să fie alături de majoritatea ţărilor europene care înfăptuise deja reforme moderne. Să nu credeţi că nu a avut opozanţi severi. Cei mai aprigi au fost liberalii care îl considerau pe Domnitor un despot. Deşi era doar un conducător riguros, iar reformele de care aminteam nu puteau fi legănate pe braţe. L-a desemnat ca premier pe Kogălniceanu cu care va iniţia primele reforme. Să mă refer la Legea secularizării averilor mănăstireşti. Prin acest act biserica va deveni o instituţie de stat. Toate proprietăţile deţinute de ea au fost trecute în proprietatea statului. Au fost interzise slujbele în limba greacă. Conducătorii bisericii nu aveau voie să taie pădurile, iar preoţii şi călugării greci erau obligaţi să restituie obiectele de cult aşezămintelor religioase. Mitropoliţii şi episcopii care nu au fost de acord cu legea au fost destituiţi. Credeţi că a fost uşor? Cuza şi-a atras de partea lui ţăranii. Prin Legea rurală aproape o jumătate de milion de ţărani au fost împroprietăriţi cu loturi de teren agricol. Aşa o parte dintre oamenii satului au scăpat de obligaţiile feudale. Apoi legea fiscală instituie sistemul de impozitare în funcţie de veniturile gospodarilor. Prin Legea instrucţiei publice se proclama gratuitatea şi obligativitatea învăţămîntului primar. Au fost stabilite cele trei categorii de învăţămînt: primar (4 ani), secundar (7 ani) şi superior (3 ani). În planul justiţiei au luat fiinţă: judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel şi înalta curte de casaţie şi justiţie care devenea principala instanţă de recurs. S-a înfiinţat Ministerul de Război, Arsenalul Armatei, cercurile de recrutare judeţene, fiind puse bazele învăţămîntului militar. S-au înfiinţat cele două universităţi: din Iaşi şi Bucureşti, două şcoli superioare de ştiinţe şi de litere dar şi şcoala naţională de arte frumoase condusă de pictorul Theodor Aman. S-a trecut de la ortografia chirilică la ortografia latină, a fost modernizat sistemul de măsuri şi greutăţi şi au fost folosite pentru prima oară prognozele meteo. Cuza a aprobat construirea primei linii de cale ferată care să lege Bucureştiul de Giurgiu. Practic nu a fost domeniu de activitate din ţară în care să nu se fi inclus noutatea. Se spune că Poarta Otomană a recunoscut Unirea Principatelor doar pentru şapte ani de domnie a lui Cuza. Aşa în 11 februarie 1866 Cuza va fi silit să abdice de la tron în urma coalizării unor indivizi care aveau alte interese faţă de centrele de conducere externe. Kogălniceanu a spus: „nu greşelile l-au răsturnat pe Cuza ci faptele sale cele mari.” Eminescu, care ar fi avut arbore genealogic cu trunchi comun pe linie maternă cu Cuza scria: „Dacă vom cerceta istoria răsturnării lui Cuza vom afla că aproape toţi conspiratorii răsturnării lui Cuza, afară de cîţiva amăgiţi, erau străini. Străinii au adus un străin”. Eminescu l-a vizitat în exil pe Cuza la Ober-Dobling aducîndu-i fostului Domn omagiul tinerimii române. Cuza, o personalitate istorică exemplară. Cu o mînă de oameni a făcut în şapte ani o ţară pentru istorie. Aşa că marţi cînd se împlinesc 158 de ani de la dubla alegere a lui Cuza gîndiţi-vă ce a făcut Cuza, cu mîna lui de oameni pentru România. Apoi vă prindeţi în Hora Unirii! Da, Cuza, o piatră de hotar!
