• Interviu cu dr. Valeriu Cioc, managerul Spitalului de Psihiatrie Cavnic •
– Am înţeles că mandatul dvs. de manager se apropie de final. Puteţi să ne informaţi despre realizările din ultimul mandat, deşi conduceţi acest spital de 24 de ani?
– În ultimul meu mandat, respectiv din anul 2014, în primele şase luni am înfiinţat compartimentul de Îngrijiri Paleative, primul compartiment de acest fel din judeţ (1 iulie 2014), cu 10 paturi. Înfiinţarea lui s-a făcut atât datorită solicitărilor în creştere, cât şi pentru susţinerea bugetului spitalului, care fiind sub tutela Consiliului local Cavnic, dispune de sume relativ mici, altele decât contractul cu CAS Maramureş. Înfiinţarea acestui compartiment a însemnat de asemenea crearea de nouă posturi noi în spital. S-au executat lucrări de amenajare şi dotare cu mobilier şi crearea unor circuite pentru pacienţii aflaţi în faze terminale ale bolii, toate cu resurse proprii. În 2015 am fost supuşi procesului de acreditare a spitalului, pe care l-am trecut cu succes, reuşind un număr de sub 100 neconformităţi din peste 2.000 de standarde. Aducerea unităţii medicale la acest standard a presupus din nou amenajări, dotări noi, executate din resurse proprii, dar şi cu ajutorul Consiliului local. Spre deosebire de aceşti ani, 2014- 2015, când Consiliul local a contribuit la bugetul spitalului, în anul 2016, contribuţia Consiliului local a fost doar de 80.000 lei (cu toate că primarul declară în presă că prioritate maximă pentru el este învăţământul şi sănătatea), din care 75.000 lei reprezentând tichete de masă (declaraţia fiind în perioada preelectorală) şi 5.000 de lei, contribuţia la cheltuieli materiale. Această sumă este derizorie şi ne-a obligat ca în 2016 să desfăşurăm o activitate mai mult de conservare şi ca scop final, terminarea anului fără datorii. Ceea ce s-a şi întâmplat.
– Având în vedere că Spitalul Cavnic aparţine de Consiliul local, care este relaţia cu Primăria?
– Mici neînţelegeri au apărut încă din anii anteriori ultimului mandat, legate de faptul că nici primarii anteriori nu au dat importanţa necesară spitalului, contribuind cu sume modice la buget. La începutul ultimului meu mandat, chiar am refuzat să mai particip la concursul pentru postul de manager din această cauză, dar atât fostul primar, cât şi viceprimarul, care a devenit ulterior primar, m-au convins să continui activitatea din funcţia de manager, cu promisiunea că-mi va asigura necesarul de bani suficienţi pentru spital. Ulterior, acest lucru nu s-a întâmplat, procentul contribuţiei Consiliului local pentru bugetul spitalului fiind în jur de 6% pe ultimii trei ani. Această sumă este foarte mică, de aceea, în special în 2016 n-am reuşit să fac nici lucrări uzuale de întreţinere. În discuţiile pe care le-am avut cu actualul primar, i-am explicat că un spital nu se întreţine „în salturi” ci în mod continuu. Primarul ne-a suspicionat de afaceri ilegale, subfinanţându-ne.
– Să înţeleg că primarul v-a împiedicat buna desfăşurare a activităţii în spital?
– Se poate spune şi aşa, luând în considerare faptul că timp de şase luni noi nu am avut consiliu de administraţie, prin faptul că membrii Consiliului local şi reprezentantul primarului şi-au dat demisia. Noii membrii au încercat, la fel, prin tergiversări repetate, luarea unor decizii. Legal, Consiliul de administraţie trebuie să se întrunească lunar şi să ia decizii importante în activitatea spitalului. De exemplu, aprobarea bugetului. Între alte şicane s-a numărat şi întârzierea acordării salariilor datorită refuzului de semnătură a primarului pe statul de plată.
– Ce alte dificultăţi aţi mai întâmpinat în desfăşurarea activităţii manageriale?
– O problemă mai veche, ce datează încă de la închiderea Minei Cavnic este sursa de apă a spitalului, care de fapt a fost sursa de apă a Minei Cavnic. După desfiinţare, această sursă a fost întreţinută şi curăţată de către personalul din spital, iar în perioada 2015-2016, am avut o avarie serioasă, conducta de apă care alimentează spitalul îngheţând. A fost o perioadă în care, atât timp cât a durat gerul, apa a fost pompată din rezervorul staţiei noastre de tratare. În 2015, Consiliul judeţean a alocat 150.000 de lei pentru o nouă aducţiune subterană a conductei de apă pentru spital. Într-adevăr, apa nu a mai îngheţat, dar a apărut problema potabilităţii ei. Mi se pare o problemă care ar putea fi preluată de către primărie, în atribuţiile noastre ca spital neexistând şi aceea de a întreţine sursa de apă. S-au făcut nenumărate demersuri, atât către Primărie, cât şi către Vital Cavnic pentru preluarea şi întreţinerea sursei şi conductei. Am primit refuzuri repetate din partea Vital, iar primăria nici nu ne-a luat în seamă.
– Care este situaţia actuală a spitalului, cu toate dificultăţile şi realizările?
– La finele anului 2016, Spitalul din Cavnic nu a avut datorii, ceea ce este foarte important, având în vedere sumele derizorii acordate de Consiliul local. O altă mare realizare a mea este personalul care deserveşte acest spital, un personal educat, profesionist şi dedicat muncii, cu care, împreună, timp de 24 de ani, am adus spitalul la un standard ridicat de confort şi de servicii medicale.
– V-aţi gândit să mai candidaţi la funcţia de manager pentru încă un mandat?
– Da, însă am impresia că prezenţa mea ca manager în spital îl deranjează pe actualul primar. Dacă, în continuare ar subfinanţa această unitate medicală, s-ar putea periclita existenţa ei şi atunci, binenţeles, renunţ eu.
