Bătrînii noştri sînt precum sfinţii, umblă prin livada casei şi pe lîngă bloc îmbrăcaţi cu sfeter de lînă şi blugi dăruiţi de nora din Austria. Cu o unealtă în mînă, urmăresc să îndrepte ceva anume, sau poate doar caută urmele nepoţilor care s-au jucat prin iarbă. Cu tălpile lor mici, nu au stricat măcrişul, poate fi cules a doua oară pentru ciorbă. Nu li se aud paşii, parcă plutesc, şi au o faţă serafică, de nu ştii dacă se bucură ori sînt trişti. În colţul garajului, s-a oploşit un arici, îl observă de mai multe zile, are doi pui, aseară au trecut peste cărare în rînd, să bea apă din cutia de conservă, în ciuda pisicii care nu poate pune laba pe ei. Aceştia sînt pensionarii, ei, cei prea obosiţi de muncă, dar care muncesc de dimineaţa pînă seara – fără să fie obligaţi de nimeni. Oboseala lor este reversibilă prin repaos, însă spun că se vor odihni suficient după moarte…
Este o „meserie” să fii pensionar. Statul se preocupă de ei prin Comitetul consultativ judeţean de dialog civic pentru persoanele vîrstnice. Şi consiliile locale le dau atenţie, îi răsplătesc cu diplome şi hotărăsc să le acorde transport gratuit dacă au peste 70 de ani (cum e cazul în muncipiul Baia Mare). Este o recunoaştere a statutului lor de bătrîn, cuvînt ocolit azi – Aurel Breban la 96 de ani este la fel de tînăr ca la 60 şi cu patru ani înainte de secol se gîndeşte să dea statul în judecată ca să-şi recupereze acordul global pentru un spor de pensie şi terenul de pe strada Victoriei pe care s-au construit case după cooperativizare!
Un studiu care măsoară starea de fericire pe vîrste a stabilit că a doua cea mai bună perioadă din viaţă este imediat după pensionare, cînd are loc o relativă întinerire, organismul obosit se reface, pofta de viaţă revine, aşa că mulţi pensionari se angajează din nou în cîmpul muncii, fie şi cu timp parţial. În societatea noastră nu foarte evoluată spre capitalism încă predomină principiul omului roditor, care produce seminţe multe precum rodia. Va mai trece o vreme pînă cînd vom ajunge şi noi la concluzia că munca grea uzează fizic şi psihic, că pensionarea este o perioadă a grijii pentru propria sănătate corporală şi mentală, chiar dacă medicii de familie sînt aglomeraţi. Frica de moarte se accentuează, pensionarul are mai mult timp pentru a medita la soarta umană, devine mai filosof, mai religios, priveşte lumea altfel – poate cădea în ridicol dacă laudă vremurile cînd era el tînăr. Îşi dă bine seama că iubirea este singurul antidot al morţii, îşi iubeşte soţia ca niciodată, cu mai mare delicateţe şi înţelegere. Nepoţii au parte de mai multă dragoste decît fiii şi fiicele. Acum reapare gîndul creaţiei, vrea să facă ce a amînat mereu, chiar şi ceva trăznit, cum ar fi să scrie epigrame, să picteze sau să cînte în corul bisericii. Are grijă şi ca mormîntul să fie pregătit cu crucea spre apus.
Nici societatea nu-i lasă pe pensionari la voia întîmplării, dialoghează cu ei. Liderii asociaţiilor de vîrstnici ar dori ca ajutoarele sociale să nu fie mai mari decît cele mai mici pensii. Pensiile speciale nu le plac, nici cele fără contribuţie la sistem. Le-ar conveni indexarea anuală cu o sumă fixă pentru toţi, nu în procent. Nu înţeleg cum se poate ca unele pensii să fie de 30.000 lei, adică de 30 de ori cît pensia lor, cîte o pensie pe zi. La ultima şedinţă de la Prefectura Maramureş, au cerut ca după legea salarizării unitare a bugetarilor să fie proiectată şi o lege unitară a pensiilor. Majoritatea pensionarilor au pensii de subzistenţă, din care economisesc leu cu leu în contul de înmormîntare. Cumpără alimente ieftine, aproape de expirare. Folosesc fiecare subvenţie, biletul de tratament, tichetele de transport, abonamentul gratuit prin oraş. Îi supără faptul că băncile nu le acordă credite, aşa că merg la casa de ajutor reciproc şi se împrumută de nevoie. Ar vrea pensii speciale, cu toţii, precum parlamentarii!
Dacă ar fi să socotim cîţi pensionari trăiesc sub limita sărăciei, ne gîndim mai ales la foştii cooperatori şi la foştii muncitori, ideea dezbătută pe banca de sub tei pare să fie fezabilă. Chiar aşa, dacă parlamentarii îşi pot da singuri pensii speciale, de ce pensionarii n-ar putea?!…
