Judeţul Maramureş are o şansă de dezvoltare alternativă prin turismul rural şi ecologic pe care autorităţile locale şi judeţene îl promovează din ce în ce mai insistent, dar ne paşte pericolul ca destinaţiile turistice vizitate intens să se remodeleze. Deculturalizarea tradiţiilor este vizibilă în locurile unde turismul de nişă tinde să devină de masă.
Pregătirea culturală a proprietarilor de pensiuni ar contracara fenomenul, oferind turiştilor variante de petrecere a timpului prin drumeţii montane, pelerinaj religios, circuite cu bicicleta, vizite la ferme. Posibilităţile nu sînt folosite, ţinutul bisericilor de lemn devine al bisericilor de zid, tradiţiile se retrag în cele mai îndepărtate sate, puţini mai găsesc energia să le caute, viaţa ţăranului din trecut se pierde, metodele de păstrare par inadecvate, cel mai adesea nu ştim să ne vindem marfa.
Dacă un grup de turişti doresc să petreacă o vacanţă în Maramureş, mai întîi vor căuta o agenţie de turism şi vor nimeri la una dintre cele 25 de agenţii din judeţ. Cazarea şi masa fiind rezolvate, turistul va căuta un ghid care să-i arate cele mai interesante locuri, peisaje, obiceiuri, obiective… Aici însă va avea un eşec, deoarece nu avem astfel de ghizi pregătiţi să îl conducă pe turist spre cunoaştere. Maramureşul este o comoară ascunsă ce trebuie descoperită în decursul călătoriei. Turistul se desprinde de centrul urban în care trăieşte şi caută un tezaur spiritual la periferia interesului său. Dacă reuşim să-l convingem că nu-i oferim doar mîncare, băutură şi odihnă, ci şi devenire spirituală, am cîştigat pariul. Dacă nu îl călătorim prin lumea fabuloasă, alternînd ascensiunea cu coborîrea, orizontala cu verticala, avînd în vedere o ţintă şi o poveste, turistul va fi dezamăgit. Prea puţini sînt turiştii care nu au pretenţii. Gazda este cea care îi spune adevărul, adică înlocuiesc valorile materiale (inclusiv mîncarea şi băutura) cu cele spirituale, convingîndu-l pe turist că adevărul este acesta, locurile noastre cu aer vechi nu sînt precum altele, au neobişnuitul în ele, fenomenele văzute au esenţă, ceea ce înseamnă cunoaştere profundă. Însă obţinerea valorii nu trebuie să fie facilă, ci să cuprindă căutări şi sacrificii, obstacole chiar, aşa precum în poveste, apa vie este ascunsă şi păzită…
Consiliul Judeţean Maramureş organizează programul Zilele Maramureşului în perioada 18-23 mai 2017, face publicitate acestei mari destinaţii turistice şi vrea să atragă mai mulţi turişti în zonă. În principiu, demersul este logic, le prezentăm liderilor de opinie minunile noastre, iar ei vor propaga curentul pro în masă. Această uriaşă casă a noastră va fi înfăţişată pe bună dreptate ca o destinaţie mitică, spre care călătorul tinde după ce a fost iniţiat. Consiliul Judeţean alocă fonduri importante în acest scop, cu speranţa că efectele benefice se vor propaga în lanţ, pînă în bugetul ţării şi al localităţilor. Însă efortul bugetar trebuie ţintit în principal către scopul propus, acela de a genera fluxuri turistice importante. Dar să nu ne pierdem în acest fel din substanţa culturală chiar noi, populaţia gazdă. Îngrijorarea este prezentă, autorităţile fac în această săptămînă o adevărată mobilizare culturală pentru a activa toate subiectele pieţei turistice locale. Turismul devine astfel cultură. Călătorim atraşi de miturile rurale, urbane sau ale naturii. Mai trebuie să fim şi relaxaţi, pentru a nu da impresia turiştilor că de dăm în spectacol. Aici intervine adevărul. Dacă gazda turistului ştie să joace bărbătescul şi să tropotească pe podele, oaspetele va afla că acesta este adevărul nostru interior, că aceasta este identitatea noastră comună şi nu ne prefacem, precum la castelul cu vampiri.
Ne dorim să avem mai mulţi ghizi pentru turişti, care în cursul călătoriei prin Maramureş să le transmită cunoaşterea acestui judeţ, cu toate cele autentice în dinamica lor într-o continuă schimbare.
Stimate domnule Goja. Exista ghizi bine pregatiti in Maramures si nu unul singur. Verificati, va rog, listele privind licentele de ghizi emise de Ministerul Turismului ori site-urile de profil.
Maramuresul are nevoie, in primul rand, de drumuri, panouri indicatoare si toalete publice. Cu restul, sta destul de bine.