Eu cred că mai întâi a fost satul şi mai apoi au venit dealurile din jur, ca să păzească frumuseţea asta, spunea Octavian Goga, vorbind despre satul românesc. Cuvintele acestea mi-au venit în minte mergând, luni, în zi de sărbătoare, de la Deseşti la Budeşti. Şi ce poate fi mai frumos decât un sat în sărbătoare! Cu oameni purtând straiele locului, cu grădini cu miros ademenitor de flori, cu case bine gospodărite. Semn că satul renaşte prin el însuşi, chiar dacă mulţi sunt pesimişti în ceea ce priveşte viitorul satelor.
La Budeşti au fost zile pline de evenimente: Festivalul „Nu te uita că-s micuţ”, întîlnirea unei generaţii, retragerea din activitate a unui cadru didactic, lansarea revistei „Copiii din Budeşti” şi lansarea cărţii unui monument de înţelepciune şi de memorie. Pentru că asta este Ioan Dunca, ajuns la 92 de ani, ani care nu şi-au lăsat povara pe umerii lui.
Îmbrăcat cu cămaşa albă şi pieptarul sur, şi avându-i alături pe fiul şi nora sa, universitarii Petre Dunca şi Daniela Dunca, pe cei veniţi să-i fie alături la lansarea cărţii „Cununa anului”, uncheşu’ Dunca a ascultat cu atenţie cuvintele rostite cu emoţie de Gheorghe Pârja, Delia Suiogan, Ioan Petrovai, preotul paroh Gheorghe Moldovan, strănepoata sa Ileana Gherman (care i-a rostit versurile), convingându-ne că Dumnezeu e locul spre care călătoreşte cel mai des inima sa. Aşa cum spunea poetul Ştefan Mitroi în Cuvânt înainte, „Cununa anului, poezii religioase” rescrie în versuri sărbătorile religioase din timpul anului, lumina lor aflându-se în legătură directă cu Cerul.
N-a lipsit de la întâlnirea cu cartea nonagenarului nici primarul Liviu Tămaş, care merită apreciat pentru apropierea sa de actul cultural. Dealtfel, în preambulul evenimentului, a avut loc lansarea revistei şcolii din Budeşti (director prof. Ileana Mihai), o iniţiativă lăudabilă, care pune în valoare creativitatea copiilor şi cadrelor didactice. Şi pentru că Al. Filipaşcu scrie în Istoria Maramureşului că în Biserica din Budeşti se mai păstrează cămaşa de zale şi coiful lui Pintea, despre ele se poate citi în revistă, demonstrând respectul budeştenilor pentru ceea ce le aparţine. Respect şi apreciere şi faţă de poetul Mihai Cupcea, sau scriitorul Alexandru Ivasiuc, respect pentru tradiţiile şi obiceiurile locului.
Întorcându-ne la cartea „Cununa anului” şi la autorul ei, Ioan Dunca, agreăm ideea din prefaţa scrisă de Gheorghe Pârja: „…este o carte rară, aparţinând unui autor creştin, ce are în suflet credinţa şi pe deasupra cerul înstelat al inspiraţiei…” Fiindcă autorul nu este un şcolit, ci un relevat, care a ajuns la 92 de ani trăiţi în credinţă şi frică de Dumnezeu.
Gâtuit de emoţie, Ioan Dunca le-a mulţumit celor prezenţi în felul său, asigurându-i că urmează o nouă carte, care duce la salvarea ideilor bune de la uitare.
Apoi, uncheşu Dunca ne-a poftit în grădina casei sale, sub brazii falnici, în filigoria de el făcută. Multe a învăţat la viaţa lui: de la lucrul pământului, la tot felul de meşteşuguri. Ne-a dat bineţe şi soţia sa, Năstafa Dunca, ajunsă la 88 de ani. Şi ce sărmăluţe bune a făcut, cât despre cârnaţi şi sosul de hrean, ce să mai vorbim! Acolo, în filigorie, s-au depănat amintiri, aşezate cu grijă într-un colţ al sufletului, despre istorie şi războaie, despre haiducii locului, dar mai ales despre cât de mult înseamnă credinţa pentru oameni şi locuri.
Îţi mulţumim, Ioan Dunca, pentru gândurile frumoase, pentru „Cununa anului”, iscusit meşteşugită, pentru a înţelege liric faptul Credinţei. Îţi mulţumim pentru memoria fabuloasă şi la 92 de ani şi pentru tenacitatea de a aşterne pe hârtie evenimentele şi întâmplările trăite şi filtrate prin sufletul sensibil. Îţi dorim sănătate şi putere să continui ceea ce faci de decenii bune. Pentru domnia ta mai întâi şi mai apoi şi pentru bucuria noastră.
„Fără Dumnezeu, nu-i viaţă,/ Fără Dumnezeu nu-i bine,/ Doamne sfinte, Doamne sfinte,/ Nu-i nimica fără tine!” – Sinceritate şi trăirea cuvântului rostit şi scris.
