Putem observa că sînt subiecte care ard în societatea românească, evitate din dezbateri deoarece trag în negură stema puterii. Nefiind decopertate nici noi, cei interesaţi, nu prea le dăm de capăt. Ele, subiectele sensibile, sînt luate de vînt şi duse departe şi chiar sînt ascunse sub preş. Aşa că treacă astăzi că mîine vom vedea ce va da Domnul. Numai că noi depindem de nişte oameni care seară de seară apar la televizor şi îmbălsămează realitatea că devine mumie. Liderii actuali au apucături de încăpăţînaţi care nu prea suportă observaţiile altora. Ba chiar se supără. Nu suportă să li se spună în faţă cine sînt. Ori cum ni se par nouă, celor care încercăm să desluşim grîul de neghină. Zadarnic dau legi pentru stîrpirea ambroziei care ar produce alergii. Oare vorbele lor încurcate ne cad bine? Nicidecum. Dar ei sînt (vremelnic) puternici. Se privesc admirativ în propria oglindă. Se văd frumoşi şi necesari. Alţii îi văd chiar pe dos: enervanţi, plicticoşi, necinstiţi. Chiar mincinoşi. Durerea este că minciuna din campania electorală se prelinge pînă la o altă campanie de cîştigare a puterii. Ei sînt extrem de insistenţi. Seară de seară îşi schimbă părerile tocmai pentru a ne ţine cu atenţia trează. Oare se măresc salariile? Creşte punctul de pensii? Apoi ţi se spune că se amînă legea pensiilor. După o zi revin: nu se amînă legea cu pricina, dar nu se aplică. Cei mai lucizi, economiştii au dureri de cap. Unii refuză să se mai pronunţe de jena inconsecvenţei. Devin şi ei mincinoşi fără voie. Mai nou poţi deveni suspect dacă spui ce gîndeşti. Poţi fi luat la întrebări altfel ca în regimul trecut. După cum se vede s-au stilat şi metodele. După ritmul de apariţie în spaţiul public, după cum se raportează la el, Dragnea este şeful suprem politic al ţării.
Devine extrem de sensibil dacă cineva are îndrăzneala să fie sincer cu ce vede în lumea asta. Omului nostru i se spune că se află pe culmile talentului său de ironist. Oare cine o fi cocoşelul de munte al lui Liviu Dragnea? Pesedistul suprem vorbeşte cînd în metafore mai puţin reuşite ori transmite adversarilor din partid mesaje cifrate. Crede că este serios comentat deoarece gândeşte româneşte. Cea mai caraghioasă atitudine este silinţa cu care Victor Ponta, fost pesedist suprem, încearcă să demaşte mocirla din PSD. De luni de zile conu Victor o dă cu morala, cu critica la colegi. Mai clar zis la foştii lui colegi. Se promit cărţi cu anunţuri din tinereţea politică. Se joacă serios la ruleta amintirilor. De acolo, din frumuseţea veştedă şi periculoasă a aducerilor aminte se ţes reproşuri, destăinuiri. Ce mi se pare trist şi imoral sînt vînzările de mărturisiri delicate încredinţate sub pecetea tainei. Apoi cînd apare nevoia de trădare de frate politic, pentru a ascunde naiba ştie ce învîrteli se varsă copaia. După ce se mişcă roata, un fost premier al României înjură tocmai perioada cînd a condus ţara. Ce să mai crezi despre aceşti demnitari? Care se urmăresc unii pe alţii cu pofta nimicirii publice. De o vreme încoace linghişpirul politic este cea mai căutată distracţie. Crudă, uneori chiar sîngeroasă. De cînd guvernarea PSD-ALDE ne ocupă toată ziua de lucru am constatat că există o teribilă foame de bani. Şi o mare încercare chiar în promisiuni. Se mizează pe memoria scurtă a cetăţenilor. Nu uitaţi că puterea are foarte mare grijă de ea. Ţine minte tot ce este în folosul ei. Nu ştiu din ce cotlon al celor care conduc a venit ideea de a alunga doi termeni din limba română: penal şi puşcăriabil. Îi sperie ori îi supără? Doamne, ce am ajuns! Se închid chioşcuri de ziare, o televiziune în Capitală, se interzic cuvinte. Se împlineşte un timp rezonabil pentru ca puterea să demonstreze ce a promis. Nu s-a făcut un metru de autostradă (obsesia noastră). Suntem preocupaţi de Justiţie; cine pe cine pârăşte. Corupţia, brand de ţară. Ceva trebuie făcut! Se duce o politică cu decoraţiuni rococo armonizată cu bâlbâielile zilelor noastre. Şi să nu închei într-o notă posomorîtă despre supremul pesedist. Dragnea a adus bucurie şi speranţe în casele românilor. Dincolo de toate conflictele politice se anunţă că după producţii record la grîu avem un record istoric la floarea soarelui. Aşa că nu putem fi prefăcuţi să nu constatăm că ceva pensii s-au mai reaşezat salariile au urcat mai ales în primării. În unele dintre ele se anunţă imaginea lacătului. Hapsîni fără măsură.
