Decesul fostului Rege şi împlinirea a şapte decenii de la abdicarea şi plecarea Majestăţii Sale în exil readuc în actualitate Monarhia ca formă posibilă de guvernămînt. După funeralii, liderii Coaliţiei, aflată la putere, au făcut declaraţii surpriză. Fără să ofere detalii, au spus că nu exclud posibilitatea organizării unui referendum. Inclusiv presa nu a înţeles ce motive ar avea Dragnea şi Tăriceanu să tranşeze soarta Monarhiei, prin chemarea poporului la urne. Că unul s-a certat cu Băsescu şi acum amîndoi cu Iohannis nu e treaba românilor. După părerea mea, ca să fie în ton cu opinia publică, declaraţiile celor doi lideri au făcut parte dintr-o strategie de moment, necesară la finalul unui eveniment, mai degrabă emoţional decît nostalgic şi proaspăt în mentalul colectiv. Cred că rezultatul unui referendum ar întoarce definitiv o pagină din istoria românilor şi ar plasa Monarhia într-un con de umbră. Iau în calcul, în general, interesul scăzut al românilor de a merge la urne şi perioada lungă care desparte generaţiile actuale de vremurile Monarhiei. În timpul funeraliilor, interesul opiniei publice s-a centrat pe fostul Rege, nu pe viitorul Casei Regale. În continuare, nostalgii şi regrete pot exprima cei care l-au cunoscut personal, i-au fost în preajmă sau contemporani Majestăţii Sale. Istoricii dacă mai au de făcut clarificări oricînd pot să intervină, dar fără patimă sau părtinire. Post-factum, scenariile şi ipotezele construite pe istorie, cu presupuneri şi probabilităţi sînt simple speculaţii, nefiind în măsură să schimbe stări de fapte reale. În felul lor, toţi conducătorii unei ţări sînt meniţi să facă istorie. În limitele decenţei, democraţia ne oferă tuturor şansa de a gîndi şi a ne exprima liber. Dacă unii vor să reînvie Monarhia, alţii au motive să regrete vremurile comunismului. Succesul unei democraţii nu constă în forma de guvernămînt: Monarhie sau Republică. Cei care încă mai cred că, în prezenţa Regelui, România ar fi arătat altfel sînt idealişti şi rupţi de realitate. Regele a fost un om bun, o personalitate educată în spiritul vremii, cu principii incompatibile timpului şi democraţiei noastre. La Europa Liberă l-am ascultat de multe ori vorbind, dar pe comunişti niciodată nu i-a vorbit de rău. S-a gîndit la ziua adevărului, nu la revenirea pe tron. Detaşîndu-se de mizeria politicii româneşti, Regele a procedat înţelept, implicarea în politică i-ar fi scurtat zilele. Politicienii noştri au alte interese, nu au timp de modele demne de urmat. Faţă de Rege statul român şi-a făcut datoria pînă în ultimul moment, iar revendicărilor formulate de urmaşi, autorităţile nu trebuie să le dea curs. Din contră, dacă aceştia vor să trăiască decent, au obligaţia să intre în rîndul oamenilor obişnuiţi. Orice comparaţie făcută cu ţările occidentale în care monarhiile au secole de tradiţie nu se justifică. Regii lor au dus războaie de agresiune, au creat imperii coloniale de pe urma cărora ţările respective au prosperat social şi economic. Noi, de Regii noştri, cu bune şi rele, trebuie să fim mîndri, deoarece în momente de cumpănă ale istoriei au luat decizii importante pentru existenţa şi viitorul ţării. Legat de Monarhie nu ar fi rău să aruncăm o privire la ţările vecine şi cele situate în centrul Europei. Care au alte priorităţi şi văd mai bine cursul istoriei. După revenirea la democraţie, nici una nu s-a gîndit să-i aducă la cîrma ţării pe urmaşii foştilor Monarhi. Au înţeles că istoria este făcută de oameni, roata ei se învîrte, dar de fiecare dată cu alţi regizori şi alţi actori. Controversele şi polemicile fac parte din miezul istoriei, nu degeaba se spune că istoria rămîne cea mai frumoasă poveste. La mulţi ani şi multă sănătate!
Prof. Vasile ILUŢ
