Jurnalistul Andrei Gheorghe a fost şi rămîne un model de urmat pentru cei care practică această necesară profesie, urîtă de cei care sînt dezbrăcaţi de faptele lor în faţa publicului şi puşi la zidul „infamiei”.
Andrei Gheorghe a reuşit să urmeze modelul arghezian de exprimare, utilizînd în premieră, în faţa microfonului radiofonic sau pe micul ecran, un mod curent nefiltrat de prezentare a unor fapte sau evenimente. S-a stins? I-au suflat lumânarea? A plecat cu „marijuana” sa? A găsit iubirea secretă? Sau a fost omorît de cei vizaţi de el şi în pericol să le fie dezvăluite faptele ilegale? După uciderea în stil mafiot a ziaristului slovac şi a iubitei sale, o moarte în baia casei tale nu este spectaculoasă, chiar dacă acolo în urmă cu 12 ore s-a întâmplat ceva grav!… A plecat un cavaler al condeiului, un spadasin al dreptăţii, un om care nu s-a bucurat de liniştea pensiei sau de lansarea cărţilor sale memorialistice. Mi-l amintesc „pocnind” profesional un invitat, într-un studio, care l-a jignit „irefutabil”. Mi-l amintesc de la „Ruleta rusească”, unde interlocutorii păreau afectaţi de masochism, iar el de sadism, însă spectatorii şi telespectatorii erau întotdeauna fascinaţi.
A plecat un ziarist adevărat, fără să dea peşcheş mafioţilor! (T.V.)
