Apele de mină nu iartă!

În urma avariei de la mina Leşu Ursului, judeţul Suceava, în anul 2015, scriam ” Minele inundate, bombe ecologice cu efect întârziat”. Apa şi nămolul acumulate au exercitat presiune asupra digurilor atât de mare, încât au cedat după doar doi ani de la execuţia lucrărilor de închidere a minei şi, în final, au deversat în rîul Bistriţa. Situaţia se poate repeta la orice mină închisă din ţară!

Modificările climatice, căderile masive de zăpadă în această iarnă şi apoi topirea lor bruscă, plus apa adunată din ploile torenţiale, au generat inundaţii, infiltraţii de apă în golurile subterane, urmate de alunecări de teren, furtuni violente şi în unele zone şi cutremure de pământ. Este cunoscut că inundarea unei mine cu evacuarea apelor prin galerie conduce la formarea unei sarcini hidraulice excesive în spatele zonei îndiguite, la modificări ale debitelor de descărcare şi ale punctelor de drenaj, precum şi modificarea calităţii apei, cât şi probleme generate de golurile subterane, dacă nu au fost rambleiate corespunzător.
Manualul de închidere a minelor elaborat în baza Legii minelor, Legii protecţiei mediului şi a Legii apelor, cu modificările şi completările ulterioare, prevede ”Creşterea sarcinii hidraulice în spatele sistemului de închidere a galeriei ar putea compromite stabilitatea acesteia, generând avarii sau chiar erupţia unui volum considerabil de apă cu un conţinut de contaminanţi, capabili să genereze o poluare în cursurile de apă receptoare”. Pe acest fond au avut loc, în trimestrul I 2018, cele două deversări de ape de mină de la tunelul Cavnic – Şuior – Baia Sprie şi galeria Breiner – Băiuţ. În Maramureş, sunt aprobate pentru închidere definitivă, din patrimoniul C.N. Remin şi al fostului I.P.E.G. Maramureş, cât şi al S.C. Mineral Radioactiv Măgurele, peste 70 de mine, la care se adaugă haldele de sterile de mină şi 16 iazuri de decantare a sterilelor de flotaţie – mine în aer liber – care aşteaptă procesarea şi recuperarea metalelor.

Potrivit legii minelor, activitatea de exploatare a unui zăcământ încetează când: resursele minerale exploatabile s-au epuizat; continuarea exploatării a devenit imposibilă din cauza unor pricini naturale – inundaţii, surpări, alunecări de teren – sau provocate – focuri endogene, explozii de gaze -, ale căror efecte nu pot fi înlăturate prin intervenţii tehnice, în condiţii economice; sau când exploatarea a devenit nerentabilă economic. Or la Remin Baia Mare nu toate minele trebuiau închise, cele viabile şi flotaţiile trebuiau menţinute în funcţiune. Cheltuielile prevăzute la nivel de ţară pentru conservarea, închiderea minelor şi monitorizarea postînchidere sunt exorbitante. O parte din aceste fonduri trebuiau alocate pentru modernizări care să conducă la creşterea producţiei de plumb, zinc, cupru, aur, argint şi de alte metale însoţitoare necesare economiei naţionale, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.
Pe bună dreptate, un deputat de Maramureş, cu puţin timp în urmă, scria în coloanele ziarului: ”Incidentul de la Băiuţ şi un nou semnal al naturii. Treziţi-vă până nu e prea târziu!”
În munţii Oaş, Gutâi, Ţibleş, Rodnei şi Maramureşului, există multe lucrări miniere, unele mai noi, altele sunt moştenire istorică. Apa se infiltrează în subteran, se acumulează în lucrările miniere şi prin diverse fisuri ajung la orizonturile de bază şi în final, prin presiune, mai devreme sau mai târziu, ţâşnesc la suprafaţă. Iazurile de la Baia Borşa, Baia Sprie, Cavnic şi Flotaţia Centrală sunt printre cele mai mari din ţară, înmagazinând cantităţi impresionante de steril şi ca atare necesită o supraveghere aparte. La unele, în decursul anilor, au avut loc evenimente. Se cunoaşte: ”în noaptea de 30 octombrie 1971, în jurul orei 4, s-a produs o mare catastrofă prin ruperea iazului de decantare a sterilului de flotaţie la Certeju de Sus, judeţul Hunedoara. Într-un interval de câteva minute, materialul a alunecat, a distrus tot ce a întâlnit în cale, intrând şi în localitate, unde a lăsat în urmă 99 de victime omeneşti şi mari pagube materiale”.

Minele închise din Maramureş, iazurile şi haldele de steril, fiind situate în bazinul hidrografic Tisa-Someş, râuri transfrontaliere, reclamă monitorizare permanentă. Până la încetarea în 31 decembrie 2006 a funcţionării minelor şi uzinelor de preparare, apele de mină, acide, de la Baia Sprie, Băiuţ şi Cavnic, se epurau chimic în amestec în bazine cu tulbureala sterilă de flotaţie şi în conductele de transport la iazurile de decantare. Apele evacuate din iazurile unde a avut loc amestecul apei de mină şi tulbureala de flotaţie s-au încadrat în limitele admise de Acordul de Gospodărire a Apelor. La Herja, se realiza epurarea chimică a apelor de mină în trei trepte, se obţinea nămol de fier, mangan şi zinc. S-au făcut încercări industriale de valorificare a acestor nămoluri la o fabrică din Timişoara. Nămolul de zinc a fost folosit ca microelement la fabricarea îngrăşămintelor chimice.
Apele de la minele Săsar şi Nistru, împreună cu cele de la U.P. Săsar şi Flotaţia Centrală, precum şi de la Phoenix Baia Mare şi Romplumb Ferneziu, se epurau în comun în iazul Bozânta, apoi erau conduse într-un sistem complex de epurare chimico-biologică. Este bine ca băimărenii să cunoască faptul că până la punerea în funcţiune a Staţiei de epurare a I.G.O. Baia Mare, inclusiv apele menajere uzate din gospodăriile populaţiei erau epurate în comun în iazul de decantare Săsar. La Baia Borşa, fiecare mină şi flotaţia aveau staţii proprii de epurare.
Scopul şi obiectul de activitate al C.N.M.P.N „Remin” – S.A. Baia Mare, prevăzut prin H.G. Nr. 832/ 1997, a fost: îndeplinirea strategiei naţionale stabilite pentru extracţia minereurilor; efectuarea de activităţi miniere (prospecţiune, explorare, dezvoltarea şi exploatare) în perimetrele în care a obţinut licenţa; activităţi de comerţ intern şi extern pentru aprovizionare şi pentru valorificarea produselor obţinute din activitatea proprie; activităţi de proiectare, de construcţii-montaj, confecţionarea şi repararea pieselor de schimb, transport, informatică, protecţia mediului şi orice alte activităţi şi servicii necesare realizării obiectului principal de activitate. Ca urmare a programului de restructurare a mineritului, prin H.G. Nr. 313/2003, s-a înfiinţat S.C. Conversmin Bucureşti, având ca obiect de activitate: conservarea, închiderea minelor, lucrări miniere subterane şi lucrări de legătură cu suprafaţa, monitorizarea postînchidere a obiectivelor miniere. Înfiinţarea Conversmin s-a făcut prin divizarea parţială a companiilor naţionale şi a societăţilor comerciale miniere. Remin şi celelalte companii şi societăţi miniere, prin HG. Nr. 173/13 februarie 2003, pentru modificarea H.G. 313/2002, Art.6 – (1)S.C. „Conversmin” S.A. va încheia contracte pentru execuţia lucrărilor preponderent cu companiile/societăţile naţionale sau cu alte societăţi comerciale care au activităţi în sectorul minier”.
Aşa a ajuns Remin cu ”un pumn de oameni” din rândul celor disponibilizaţi şi în prag de pensionare să execute lucrări de închidere în unele din fostele sale mine. Convers­min, programatorul şi gestionarul fondurilor băneşti, s-a spălat pe mâini de evenimentul de la Băiuţ printr-un „Comunicat de presă”.
Singura soluţie pentru menţinerea sub control a fostelor mine, iazuri, halde şi anexele aferente este aprobarea mult discutatei Legi a minelor, a Strategiei miniere şi revigorarea activităţii minelor viabile, cu reînfiinţarea exploatărilor miniere cu personalul necesar de conducere, supraveghere şi personal de execuţie, ceea ce va avea consecinţe benefice pentru economia naţională, mediu şi comunităţile din nord-vestul României.

ing. Lazăr-Aurel PANTEA