Era în vara anului 1955, luam o gustare în restaurantul de pe strada Carpaţi, când a intrat un bătrân cu barbă stufoasă şi cu nişte tablouri subsioară. „Sunt Sztelek bácsi, pictor”. Mi-a arătat mai multe pasteluri şi vreo trei tablouri în ulei, cu peisaje din natură. Un client de la o masă vecină, impresionat de coloritul viu, a cumpărat, pe bani puţini, un pastel. Ne-a povestit apoi că stă singur, cu chirie, pe Valea Roşie. Că doamnă Magda mai trece pe la el şi-i face curat şi câte o supă, pentru care îi oferă ca plată un tablou.
Am cunoscut-o pe doamna Magda, făcea curăţenie pe la mai mulţi pictori şi ştia culisele vieţii fiecăruia. Pe Sztelek îl considera un „cerşetor” mândru. Odată, ne-a povestit un episod din viaţa pictorului Sztelek şi a rămas de pomină în toată urbea. Pe când fosta lui soţie era plecată în Austria, spre a-şi rezolva mutarea definitivă, pictorul s-a apucat să împartă bunurile în două, conform sentinţei judecătoreşti. Fiecare obiect din casă a fost tăiat în două, până şi lingura de mămăligă… A doua zi, vuia tot târgul de năstruşnicia pictorului şi de „rezolvarea” problemei.
L-am vizitat acasă, pe Valea Roşie. L-am găsit, dar am nimerit prost. Pe lângă pereţi, era plin de sticle goale, iar în cameră, dezordine şi miros de ţuică. Maestrul era în plină vervă, dar recunoscându-ne, s-a bucurat, crezând că intenţionăm să cumpărăm tablouri. Trecea pe la piaţă, pe la târgurile de animale sau pe la gurile de mină, în zilele de salariu, pe unde reuşea să-şi vândă lucrările, chiar şi la preţuri modice, Sztelek bácsi se bucura de câştig.
Pictorul s-a născut în 1884, la Pusztaszentjakab, şi era originar din judeţul Pesta. A studiat la Budapesta şi la Gödölö. Nu se ştie când a venit în Baia Mare, dar se cunoaşte că în 1932 i s-a deschis la Satu Mare o expoziţie cu lucrările de pictură realizate în cadrul Şcolii băimărene. Se presupune că după aceea s-a stabilit în Colonia Baia Mare. Lucrările lui au fost expuse în mai multe expoziţii colective, între care şi cea din 1934, din Satu Mare. Între 1937 şi 1939, participă la expoziţii colective organizate în Bucureşti şi Satu Mare. Cea mai reprezentativă expoziţie, la care a expus peste 50 de lucrări, a avut loc în vara anului 1941, în salonul grofului băimărean Teleki Ralph, mare amator de artă.
Pe Sztelek Norbert l-am mai întâlnit în 1956, la Ferneziu, unde mergea să picteze peisaje. La fel şi la Baia Sprie. Odată l-am văzut în parcul oraşului, oprise un trecător şi-i oferea o lucrare. Ultima dată l-am văzut trecând pe strada Carpaţi, mânca un covrig, era îmbătrânit şi avea mersul greoi. Am aflat că în toamna anului 1956, pe Valea Roşie, un cunoscut l-a servit cu o bere. A luat o înghiţitură şi a căzut jos. Aşa a murit pictorul Băii Mari, Sztelek bácsi.
Pamfil BILŢIU
