Cele două partide de la putere, PSD şi ALDE, şi-au mobilizat membrii şi au adunat în Piaţa Victoriei din Bucureşti circa 200.000 de oameni, după alte surse 100.000, care au protestat împotriva „statului paralel”, sintagmă dificil de explicat chiar şi de politicienii abuzaţi de justiţie. Guvernanţii (puterile executivă şi legislativă) cer ajutorul alegătorilor în disputa lor cu a treia putere în stat, puterea tare, judecătorească, susţinută de preşedintele Iohannis şi de opoziţie, ceea ce pare o slăbiciune – însă dreptul la protest autorizat este semn de democraţie!
Mitingurile neautorizate sînt pline de insulte la adresa puterii, dar iată că şi în cel autorizat mesajul a scăpat de sub control şi vorbitorii i-au jignit pe adversarii ideologici şi le-au afectat imaginea. Cetăţenii au de ales între două calomnii, în faţa cărora să se lase manipulaţi. Trăim în epoca postmodernă şi ştim că soluţiile la problemele publice sînt multiple, însă există totuşi un adevăr la care aderă mai mulţi oameni, prin vot liber, şi acela devine scopul comun, materializat în legi apte să păstreze ordinea şi securitatea de stat.
Puterea juridică încearcă să devină independentă de celelalte puteri, să se autoreglementeze, să nu colaboreze cu executivul şi legislativul, deci să aibă proritate în stat, fără drept de replică. Aici este esenţa conflictului constituţional în care ne aflăm, apare o putere care-şi arogă dreptul de-a se autocontrola. Alta ar fi situaţia dacă judecătorii şi procurorii ar fi aleşi de popor, cum se întîmplă în unele state. La noi, sistemul este dependent de factorul politic, ceea ce stîrneşte nemulţumirea idealiştilor, deşi nu există nicăieri în lume o justiţie total independentă de politic! Preşedintele Klaus Iohannis apără independenţa absolută, iar ministrul justiţiei invocă legea de bază, care-i permite să numească procurorii. Totuşi, chiar şi legile clare pot fi interpretate, iar democraţia a abilitat Curtea Constituţională să precizeze cine are dreptate în cazurile de conflict între două puteri ale statului. Însă şi judecătorii constituţionalişti sînt acuzaţi de partizanat politic, deci conflictul intern a ajuns la apogeu, iar de acum doar apelul la popor mai are valoare democratică.
În aceste zile, la Bucureşti, se află o delegaţie a Comisiei de la Veneţia, care ascultă părţile şi va emite un punct de vedere privind legile justiţiei şi codurile. Experţii români în constituţionalism nu sînt buni, cerem ajutor de la experţi europeni privind cele trei proiecte de lege. Opoziţia nu recunoaşte autoritatea Curţii Constituţionale ca for juridic suprem, iar preşedintele refuză să aplice decizia Curţii Constituţionale şi n-o revocă pe procuroarea şefă Laura Codruţa Kovesi.
Înţelegerea diferită apare din spaima să nu cadă … drobul de sare, ca în povestea lui Ion Creangă. Preşedintele se teme că ministrul justiţiei va atenta la independenţa judecătorilor (de a instrumenta cauzele în mod independent), cu toate că această competenţă de urmărire penală n-a fost modificată. Pentru buna funcţionare a statului de drept, preşedintele ar fi bine să-şi respecte limitele de competenţă trasate de Constituţie, dacă vrea binele ţării!
Mitingul contra „statului paralel” a fost îndreptat de fapt împotriva preşedintelui Iohannis, cel care interpretează Constituţia şi caută motive să critice legea fundamentală, pledînd în favoarea independenţei totale a magistraţilor. Acest lucru este nedemocratic, deoarece o putere care scapă de sub controlul celorlalte două devine supraputere, iar democraţia decade în dictatură şi justiţia în abuz. Procurorul trebuie să fie dependent de lege şi de controlul ierarhic profesional!
Democraţia este o putere slabă în unele situaţii şi trebuie apărată, fie şi prin mitinguri ale alegătorilor partinici care se opun puterii tari a statului cu accese securisto-poliţieneşti de a-i urmări pe cetăţeni pînă şi în intimitate.
„Preşedintele Klaus Iohannis apără independenţa absolută, iar ministrul justiţiei invocă legea de bază, care-i permite să numească procurorii.”
Discutabil.
Adevarul ascuns reiese cu claritatea diminetii senine din Constitutia si legile Romaniei.
Constitutie si Legea 303/2004:
1. Art. 1. “(4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.”
2. Art. 80 “(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.”
3. Art. 132 “(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.”
4. Art. 133 “(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.”
5. Art. 134 “(1) Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei.”
6. Legea 303/2004, Art. 54 “(4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplica în mod corespunzător. ”
Ia sa vedem, ce Adevar avem noi aici?
Constatam ca puterile legislativa, executiva si judecatoreasca sunt separate si echilibrate. Cind una sau doua dintre aceste puteri vor sa strice acest echilibru celelalte/cealalta striga: Hoo, aiasta nu se poate!
Mai aflam ca presedintele tarii veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Ce inseamna oare asta? Pai, inseamna ca daca una sau mai multe autoritati o iau pe aratura, presedintele de la inaltimea sa le scuipa seminte in cap ca sa le atraga atentia. Daca n-a fost indeajuns, le tazneste cu fulgerele din dotare.
Mai constatam ca dupa cum CCR este garantul Constitutiei, tot asa si CSM este garantul independentei justitiei, pentru ca totul sa fie separat, garantat si armonios echilibrat.
Ce mai aflam? Mai aflam un lucru foarte interesant si anume faptul ca pentru a pastra justitia independenta, pe baza principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, revocarea procurorilor sefi se face la propunerea ministrului justitiei, cu avizul CSM si prin decizia presedintelui. Bine, bine, vor sari niste oameni de bine, atunci ce mai inseamna ca procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei? Pai asta inseamna, dupa cum ne spun pina si expertii pesedei in domeniu, ca aceasta autoritate este una administrativa, adica: politica penala a statului este facuta de catre procurori ori judecatori sub coordonarea Ministerului Justitiei; ministrul justiției, când consideră necesar, din proprie inițiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnați de procurorul general sau de procurorii-șefi; controlul consta în verificarea eficientei manageriale, a modului în care procurorii își îndeplinesc atribuțiile de serviciu și în care se desfășoară raporturile de serviciu cu justițiabilii și cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenta parchetelor; PICCJ, DNA si DICOT elaborează anual un raport privind activitatea desfășurată, pe care îl prezintă Consiliului Superior al Magistraturii și ministrului justiției; regulamentele de ordine interioară al PICCJ, DNA si DICOT se aprobă prin ordin al ministrului justiției… Oricit am rasfoi si buchisi legile nu vom gasi undeva: cariera procurorilor, adica si revocarea, fie ei sefi sau nu, sa fie la bunul plac al ministrului justitiei. Auleo! Dar de ce aceasta strasnica restrictie, ca doar… n-o fi foc! Ba chiar ca-i foc si inca unul mistuitor de stat de drept. Asta ar insemna ca autoritatea judecatoreasca – procurorii fac parte din autoritatea judecatoreasca! – ar fi, sa vezi si a nu crezi, “sub autoritatea ministrului justitiei”. Si asta nu se poate, majestate Tudorel!
Deci ramine cum am stabilit: Oricit s-ar strofca si sofistica niste judecatori corupti si dusi cu pluta de putere de la CCR, pentru ca totul sa fie separat, echilibrat, armonios, cariera procurorilor ramine sub autoritatea ministrului justitiei, a CSM si a presedintelui, fiecare cu rolul pe care-l are.
Intelegem cu totii ca bandele de jefuitori ai tarii sub autoaritatea lui Dragnea, jupinul hotilor, ar vrea ca prin ceceristii ticalositi sa fure fulgerele presedintelui, adica atributiile-i din dotare, dar asta nu se poate pentru ca ar fi incalcata Constitutia si legile tarii. Asa ca, ticalosilor, astimparati-va!