Scriitorul Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova – invitat de onoare al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la Deseşti (ediţia a 40-a)

0
221

• Participă şi la Festivalul Internaţional de Poezie de la Sighetu Marmaţiei

Era prin luna aprilie din anul 1990, când trei poeţi din Maramureş (Gheorghe Mihai Bârlea, Echim Vancea şi Gheorghe Pârja) au bătut drumul, prin dreapta Tisei, spre Cernăuţi. Însoţeam celebrul Ansamblu folcloric „Mara” al Casei de cultură din Sighetu Marmaţiei (director Spiridon Pralea). Deşi priveam cu uimire şi emoţie aceste meleaguri româneşti, marea bucurie a fost întâlnirea cu scriitori din Cernăuţi. Ştiau că venim şi ne-au aşteptat la Hotelul “Bucovina”. Cu care am rămas fraţi de prieteni până în ziua de astăzi. Cu unii chiar după moarte (Vasile Leviţchi, Dumitru Covalciuc).
Aşa i-am cunoscut atunci pe Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâţanu, Ştefan Hostiuc. Şi nu în ultimul rând pe Arcadie Suceveanu. Era la Cernăuţi acest cerc de prieteni, care, îndrumaţi de poetul şi profesorul Vasile Leviţchi, s-au constituit într-un Cerc literar, nedeclarat oficial. Se citea poezie, articole de critică literară, discutau despre structura limbajului modern. Şi despre revelaţia descoperirii poeziei. Încercau evadarea din tipare învechite şi au reuşit să se armonizeze cu poezia care se scria în Ţară şi la Chişinău. „Eram tineri şi învăţam să rezistăm cu tenacitate tentativelor machiavelice de a ne închide gura”, îşi aminteşte Arcadie Suceveanu. Ajungând la Chişinău, el se alătură spiritului dârz al literaturii de aici. Scrie un articol care stabileşte coordonatele noii generaţii. Acesta a ţinut loc de Manifest literar. Un text ce a produs mare fierbere. Gândul lui Arcadie era orientat spre congeneri pe care-i îndemna să persevereze în vederea primenirii lirismului în Bucovina şi Basarabia, să se armonizeze cu literatura din România şi din lume.
Ca un laser a pătruns spiritul liric al lui Nichita Stănescu în poezia tinerilor din Bucovina, dar mai ales din Basarabia. Cernăuţeanul Ştefan Hostiuc apreciază că „atunci când Nichita era zeu pe malul Dâmboviţei, el şi la izvoarele Siretului era un monstru sacru”. Arcadie a devenit lider al generaţiei sale din cele două teritorii româneşti. Aşa se vede de la noi. Critica din spaţiul literaturii române l-a aşezat în eşalonul distinct al generaţiei sale. A devenit preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
I-am trecut pragul în acest an. Conduce o instituţie care are un sediu de invidiat. O fericită întâlnire între creator şi gospodar. Am sărbătorit împreună Limba Română, la Chişinău. Criticul Gheorghe Grigurcu a surprins creaţia lui Arcadie astfel: „Versurile lui metabolizează dureroasele obsesii ale conştiinţei naţionale spre a le răsfrânge nu în artă, ci înlăuntrul, chiar în materia lirismului.”
Prezenţa lui la Deseşti şi la Sighetu Marmaţiei, în Anul Centenar, configurează necesara trăire prin Cuvânt, laolaltă. El înnobilează şirul de personalităţi care au călcat pe iarba satului. De la preşedintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria, Szentmartony Janos, la Adam Puslojic, Ana Blandiana, Nicolae Dabija, Adrian Popescu, Horia Bădescu. Sunt doar câţiva dintre cei care au fost premiaţi pe covorul de iarbă al curţii părinteşti.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.