Sunt evenimente de la începutul veacului trecut, ascunse de ochii noștri, ori reformulate să cadă bine regimurilor care s-au perindat. Cine mai știe amănunte despre masacrul de la Fântâna Albă, din 1 aprilie 1941? După ocuparea Bucovinei de Nord, rușii au lansat zvonul că românilor le era permisă trecerea graniței. Peste 3.000 de compatrioți s-au îndreptat spre Țară. Au fost secerați de gloanțe. Ce știm despre răscoala de la Tatarbunar? Colecția „Ziarele României Mari” (numărul 7) ne oferă informații despre revolta din sudul Basarabiei. Sunt antologate numere din „Universul” și „Dimineața”. Cu articole incitante. Ce se întâmplase? La mijlocul lunii septembrie 1924, a izbucnit o revoltă (unii i-au spus răscoală) împotriva autorităților române, care erau de drept acolo, după unirea Basarabiei cu România.
Stupoarea și nesiguranța transpar din ziarele apărute după mișcarea din câteva sate din sudul Basarabiei. Care, după 1918, a fost ținta diversiunilor bolșevice, iar Nistrul era cea mai nesigură graniță a României Mari. Ce s-a întâmplat la Tatarbunar (astăzi localitatea este în componența Ucrainei) nu seamănă cu incidentele de frontieră. Pentru ziariștii de la „Universul”, era clar că acțiunea a depășit cadrul unei incursiuni de jaf. Cei implicați purtau uniforme sovietice, se pregătiseră în stânga Nistrului și urmăreau proclamarea unei republici sovietice. Rusia Sovietică nu a recunoscut unirea Basarabiei cu Regatul României. Deviza lui Lenin la Brest Litovsk “pierdem teritorii, dar câștigăm timp” se referea la reformularea revoluției mondiale. Încercarea eșuată a bolșevicilor de a instaura și în România o republică sovietică (mai-iunie 1919) cu concursul lui Rakovski și Bela Kun părea un accident de etapă. Un lider bolșevic spunea tranșant: „în nici un caz Basarabia nu poate fi dată României.”
În țară, comuniștii au cerut autodeterminarea Basarabiei până la despărțirea de statul român. Nu uitați, toate acestea se întâmplau după Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Dar ce s-a întâmplat concret la Tatarbunar? Un grup de agenți sovietici au trecut Nistrul și au reușit să-i atragă la răscoală pe ruși, ucraineni, găgăuzi și bulgari, în timp ce țăranii români și cei germani s-au opus acțiunilor rusești. Agenții sovietici taie firele de curent și telefon, intră cu forța în primărie și îi ucid pe primar, pe soția acestuia și pe jandarmii din zonă. Are loc întrunirea comitetului revoluționar bolșevic la Tatarbunar, cu participarea multor săteni. Rebelii pun stăpânire pe comună. Se vehiculează informații legate de separarea Basarabiei de România, precum și de venirea Armatei Roșii pentru a ocupa teritoriul dintre Prut și Nistru.
Răscoala a fost stinsă prin intervenția Armatei României. La 12 octombrie 1924, pe malul stâng al Nistrului, se înființează Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Balta. Noul stat avea menirea să țină aprinsă problema basarabeană și să organizeze iredentismul sovietic, pentru reocuparea Basarabiei. Propaganda sovietică a prezentat restabilirea ordinii drept un act de represiune. S-au înregistrat morți și răniți. Peste cinci sute de persoane au fost duse la Chișinău, unde a urmat un proces cu condamnări și achitări. Procesul a stârnit emoție la nivelul opiniei publice internaționale cu vederi de stânga. S-au creat comitete de sprijin pentru „țăranii răsculați” contra „regimului de teroare al lui Brătianu”, totul culminând cu o scrisoare deschisă adresată guvernului de la București, prin care era deplânsă soarta celor condamnați. Printre semnatari se regăseau Romain Rolland, Andre Gide, Albert Einstein, Henri Barbusse, Panait Istrati, G.B. Shaw.
Prima consecință a răscoalei de la Tatarbunar a fost scoaterea în afara legii a Partidului Comunist din România. Propaganda comunistă a continuat să pună în circulație proiectul revoluției sociale și al celei naționale din România de după anul 1918. S-au difuzat manifeste în care reforma agrară, promisă de rege, era văzută ca o măsură menită să-i îmbogățească pe chiaburi și funcționari. Jandarmii erau considerați o unealtă a burgheziei. După 1918, granița răsăriteană a României a fost sub asediu permanent din partea sovieticilor, care au preluat fără complexe politica de expansiune a țarilor ruși. Eșecul de la Tatarbunar nu i-a făcut pe bolșevici să renunțe la o revoluție comunistă românească.
Se vede că nu doar realizarea Marii Uniri a fost dificilă, ci și păstrarea ei. Toate acestea le-am aflat în splendida colecție „Ziarele României Mari”, numărul din săptămâna trecută. Mâine, 22 ianuarie 2019, reportaje despre asasinarea lui Constantin Manciu.
