Dovada că Maramureşul nu are educaţia pentru a face turism!

0
248

Valea Peteritei, studiu de caz
Cu toată ruşinea, dar ne asumăm titlul cu totul. La acest moment, în ciuda eforturilor primarilor de a face curăţenie, Maramureşul geme de gunoaie. Cu sau fără legătură cu situaţia dramatică a colectării deşeurilor, anul acesta s-au aruncat dublu-triplu gunoaie pe râuri. Am ales să ilustrăm situaţia cu un loc necunoscut, dar care, bine promovat, ar putea deveni un obiectiv turistic real.
Valea Peteritii este un loc şi un pârâu legate ca nume de satul Peteritea din Ţara Lăpuşului. Aparţine comunei Vima Mică, dar este mai apropiat de deja-celebrul cătun de ţigani Ponorâta. Fără nici o legătură, însă mizeria ce-am văzut-o în cătunul ţigănesc are un corespondent… în pădure, într-un loc turistic remarcabil.
Încă din sat, cotind spre dreapta, pe o intrare evident nesemnalizată, observi că pârâul este plin de gunoaie, aduse de o viitură. Dar nu e deranjant, se pot aduna în o oră de muncă. Pârâul iese din sat, paralel cu un drum forestier, trece prin zonă de dealuri cu zone de calcare eocenice la vedere, apoi intră într-un mic defileu, devenind apoi primul afluent al Lăpuşului de la intrarea în celebra rezervaţie naturală Defileul Lăpuşului. Prima apă ce se varsă în Chei!
Oprim prima dată la o zonă cu roci, unde companionul Ionică pop, montaniard cu experienţă, începe să analizeze roca dintr-o carieră făcută ad hoc. A durat minute până… ”Uite, avem aici coaste de vietăţi marine, costreie se numesc, prinse în calcare eocene. Ne aflăm practic într-un loc în care vedem urme ale vieţii marine.”
Oceanul Tethys (sau Marea Tethys) a fost un ocean în era Mezozoică care a existat între Gond­wana şi Laurasia înaintea apariţiei Oceanului Indian. În 1893 folosind date de fosile găsite in Alpi, Africa şi Himalaya, geologul Eduard Suess a dedus existenţa unei mări , scrie Wikipedia, între continentele primitive Laurasia şi Gondwana. Fosilele găsite în zone montane erau creaturi marine, pentru care ar fi fost nevoie să existe o mare masă de apă, omul de ştiinţă botezând marea cu numele de Marea de Tethys, făcând aluzie la zeiţa grecă a mării. Acum 250 milioane de ani, spre sfârşitul erei permiene, un nou ocean a început să se formeze în extremul sud din alt ocean anterior numit paleo-Tetis. O altă falie s-a format în partea de nord a plăcii Cimeria, în sudul continentului Pangeea. Oceanul Indian, Marea Mediterană, Ma­rea Neagră, Marea Caspică şi Marea Aral sunt vestigii ale acestei mări. Limita occidentală a Oceanului Tethys este numită Marea Tethys, Oceanul Tethys Occidental sau Oceanul Tethys Alpin, având vestigii ca mările Caspică, Aral şi Neagră.
Revenim şi spunem. Pe valea peteritei am ţinut în mână, pentru prima dată, coaste ale vietăţilor marine ce au trăit aici acum sute de milioane de ani. Evident, era absolut necesar ca, la faţa locului, să vină un binevoitor şi să scrie pe rocă, cu spray, ”Pericol”…
Drumul spre porţiunea de defileu ne-a mai adus surprize, nişte formaţiuni de care am crezut iniţial că sunt betoane lăsate în urmă de ceva exploatări. NU, nu sunt. ”Sunt conglomerate, naturale, chiar dacă arată perfect sculptate. Practic este pietriş compactat de milioane de ani, betonat natural, care s-a desprins de pe versanţi. Are şi variante în care găsim doar nisip compactat astfel, vom găsi mai încolo…”, spune montaniardul. Facem cu un drum, pe cărare, inventarul ultimei vizite aici, cu doi ani în urmă. Scurmături masive de mistreţi, mult gunoi, apoi, la revenire, în zona acelor calcare, un cerb tânăr cu două ciute, superbe animale. Intrăm însă pe valea Peteritii, pe firul de apă, îndeajuns de mic să îl sărim ici colo, să-l însoţim fără să fa­cem canyoning, fără echipament dedicat. De pe versanţi, curg gunoaie spre vale. Din drumul forestier, oamenii aruncă gunoaiele masiv, sunt tone!!! Oameni? Firme? Cert este că zona a fost efectiv anulată turistic datorită gunoaielor omniprezente. Vorba montaniardului, nu găseşti în market varietarea de PET-uri şi de plastice găsită aici.

Apoi, pentru că drumul forestier se îndepărtează puţin de pârâu, avem o porţiune curată, avem un răgaz să ne bucurăm de natură. Spre ieşirea văii către râul Lăpuş, avem o minune naturală, cea mai luxuriantă explozie de usturoi sălbatic, de leurdă, văzută vreodată în Maramureş. Cât vezi cu ochii, leurdă. Pe care nu o subestimăm, pentru că n-o fac nici medicii, nici ştiinţa. ”Leurda este o plantă care apare primăvara şi al cărei miros seamănă cu cel al usturoiului. Din acest motiv mai este numită şi usturoiul sălbatic. Aceasta este folosită de secole drept tonic pentru organism, graţie proprietăţilor antiseptice, antibacteriene şi purifiante. La fel ca usturoiul, leurda poate avea un impact benefic asupra colesterolului mărit şi hipertensiunii, aşa încât un consum regulat poate reduce riscul de afecţiuni cardiovasculare. Leurda conţine sulfură de alil (substanţa care îi oferă mirosul specific), carotenoizi, vitaminele A şi C, uleiuri volatile şi săruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu şi cu­pru. Principala acţiune apreciată a leurdei este cea depurativă. Leurda are şi efecte antiseptice, antibacteriene şi antifungice cunoscute, care sunt similare cu cele ale usturoiului. Din acest motiv, leurda este un aliat important în tratarea virozelor şi răcelilor de primăvară.Acţionează în mod activ în cazul viermilor intestinali, a diareei, indigestiei, balonării şi colicilor abdominali. Tototdată, leurda este utilă şi pentru sănătatea rinichilor. Printr-un consum regulat de leurdă se poate elimina excesul de acid uric şi se poate favoriza urinarea şi vindecarea infecţiilor urinare. Printre beneficiile asupra sistemului cardiovascular se numără şi scăderea tensiunii arteriale, scăderea colesterolului şi favorizarea dizolvării plăcilor de colesterol, dar şi fluidificarea sângelui şi, implicit scăderea riscului de tromboză sau de accident vascular. Nu în ultimul rând, leurda îmbunătăţeşte memoria şi atenţia, tratează insomnia şi este recomandată deseori în cazurile de astenie de primăvară, datorită proprietăţilor tonifiante şi curative.”, scrie dr. Laura Ene , Medic Primar Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice pe siteul doc.ro.
Revenim la valea noastră. Pe loc însă, ne terce exuberanţa. Ieşirea în Cheile Lăpuşului, exact în aval de cea mai mare insulă de pe râu, cea de la Răzoare, la urcarea spre Groape, este din nou un depozit portabil de gunoi. Aici Lăpuşul este vinovat, dar scena e dizgraţioasă. Gunoaie, peturi, pungi, cârpe, agăţate în tufe. Insula năpădită de gunoaie, ce putea deveni altfel un fel de ştrand rustic. Chiar sperăm ca anul acesta, în aprilie-mai-iunie, să nu vină turişti străini la rafting, ne facem de ruşine… Şi tot aici, trist, mergem pe urmele unei rumegătoare mari, ciută sau cerb, care a venit să se adape, dinspre valea peteritii spre Lăpuş. Sau la leurdă, pentru că bătrânii ştiu că primăvara, atât misterţii cât şi căprioarele, ciutele, ba şi ursul, se răsfaţă cu leurda cea antiseptică. Citim urmele ciutei şi vedem cum calcă, dezgustată, printre pungi, peturi, fără să le atingă sau calce. Sunt mizeria umană…nu le atingem!!
Incursiunea pe valea Peteritii ne-a lăsat un gust amar. Un loc superb, cu urme de fosile, cu leurdă, cu urme de viaţă sălbatică, un traseu facil, frumos pentru turiştii de vară, încălţaţi cu sandale… distrus de impertinenţa şi de mojicia umană. În asemenea condiţii NU SE POATE FACE TURISM!!!!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.