În aceste zile, cu frig, aer curat şi rece, cu zăpada omniprezentă, Maramureşul arată impresionant. Un drum peste Gutâi te poate convinge, poţi înţelege ce caută turiştii pe la noi. Şi dacă nu te simţi atras, tu, maramureşean, de ceea ce vezi, imaginează-ţi ce vede bucureşteanul ieşit dintre blocuri sau cel din Constanţa.
Se vede ca-n palmă până în Ucraina, în partea lor de Carpaţi. Se vedea perfect, încă de pe Gutâi, munţii Maramureşului de sus de pe graniţă. Să nu vorbim de Creasta Cocoşului. Văzut de sus, satul Bârsana părea rupt din basme. Iar Creasta Cocoşului se vedea nu numai ca o creastă, ci de la Hoteni se vedea perfect fostul crater vulanic, curs spre nord. Abia acum se poate aprecia Maramureşul cum se cuvine. Şi-acum, imaginaţi-vă locul cu oameni îmbrăcaţi cu gube, în costume populare, cu colinde, cu sănii trase de cai. Idilic, nu?
