Nu am uitat de Ziua Solemnă a încoronării, de la Alba Iulia, din mijlocul lunii octombrie, pe care o socotesc certificarea regală a Unirii celei Mari. Figura emblematică a Reginei Maria sporește aura acestui eveniment. Cine a citit Memoriile ei își dă lesne seama că Regina Maria a fost o binecuvântare pentru Țară. Neobosită și inteligentă, cu un simț patriotic pilduitor, ea a fost și un excelent ambasador al României pe la marile cancelarii europene, cucerind și America. Coroana Reginei stă cu demnitate pe fruntea României. A fost alături de soldați în timpul războiului, a bătut la ușa mai marilor Europei din acea vreme, a pledat convingător pentru Unire. Referindu-se la Orașul Încoronării, Regina a scris: „Alba Iulia este așezată într-un loc încântător. Era un vechi mic oraș fortificat, liniștit, între zidurile căruia Averescu, în timpul fostei guvernări, construise catedrala destinată încoronării. Era situată în centrul pieței, încadrată de o clădire ca o mănăstire. A fost destul de criticată și s-au făcut probabil unele greșeli, dar în ansamblu arată foarte frumos și este primitoare, este bine finisată și îngrijită.”
Catedrala Încoronării din Alba Iulia a fost construită în perioada 1921-1922, printr-un efort considerabil, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu și cu priceperea profesională a inginerului Tiberiu Eremia. Este bine să ne amintim de acești admirabili gânditori de la planșetă în spațiu. Presa vremii a consemnat discuțiile aprinse legate de utilitate și costurile Catedralei. Parcă aceste metehne nu au dispărut până astăzi. Așa se face istoria! Controverse au fost și în jurul încoronării Regelui Ferdinand și a Reginei Maria de acum un veac de la Alba Iulia. Nu a lipsit nici rivalitatea politică. Greu de explicat, dar așa a fost, absența multor politicieni transilvăneni, printre care s-a numărat însuși Iuliu Maniu.
Să nu uităm că marea ceremonie a avut loc în timpul guvernării lui Ionel Brătianu. Rivalii politici au socotit că pot boicota evenimentul prin absență. Au fost și animozități religioase. Biserica Catolică nu a fost de acord ca Regele și Regina să fie încoronați într-o biserică românească de către un preot ortodox. Cum s-a depășit această dificultate? Tot Regina Maria a găsit soluția. După ce s-a consultat cu Regele Ferdinand și cu Prințul Știrbey, a sugerat ca solemnitatea încoronării să aibă loc în afara Catedralei, motivând că evenimentul e bine să fie în fața poporului, cel care și-a dorit Unirea. Și așa s-a făcut.
În Memoriile ei, Regina Maria consemnează: „Slujba a fost deosebită, demnă, nu prea lungă, iar corul a cântat excelent. Odată terminat serviciul religios, Nando (Regele Ferdinand – n.n.) împreună cu mine, urmați de cei ce ne purtau coroanele și mantiile, am ieșit din biserică, în marea piață, acolo unde o estradă era ridicată având un baldachin deasupra ei. Toți oamenii s-au așezat de jur împrejurul acestei estrade, acolo unde Nando și cu mine stăteam singuri.” Acolo s-a săvârșit solemnitatea încoronării celor doi suverani. Așa a gândit Regina Maria ieșirea din impas. Se vede că istoria are capriciile ei, iar mințile luminate le pot atenua sau chiar rezolva. Coroana Reginei Maria are și o semnificație simbolică. Este coroana aurită, dar și coroana unei minți iscoditoare, dăruită Țării.
Maramureșul a participat, într-un fel al duratei, la împlinirea unui veac de la Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, la Alba Iulia, în acel 15 octombrie 1922. Durata se numește statuia Reginei Maria, dăltuită în marmură de Rușchița de sculptorul băimărean Mircea Cornel Rusu. La 100 de ani de la încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria, aureolând cetatea Alba Carolina, statuia reginei Maria a României ne va spune prin vreme că și noi, românii, am avut o regină care a marcat istoria. A fost acolo, la celebrarea momentului de istorie și Corala Armonia, din Baia Mare. A intonat Imnul Național și Imnul Regal și a susținut concertul Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu).
