Cheile Babei, evoluţie vizibilă spre o intrare decentă în Maramureş

0
784

Cu ani în urmă, ba chiar peste ani se poate spune, intrarea în Maramureş dinspre Sălaj, prin Cheile Babei, era dezas­truoasă, o jignire pentru Maramureş şi Ţara Lăpuşului. Gunoaie, căderi de pietre, drum rău şi delăsare. Am revenit şi am văzut schimbare!

În primul rând, drumul de acces dinspre Coroieni spre Baba are faţă de autostradă, de drum rapid. DJ 109 F e practic unul dintre cele mai bune drumuri din judeţ la acest moment, de talia Drumului Nordului. Cu ocazia reabilitării, s-au rezolvat şi căderile anuale de pietre, cu plase montate, chiar cu riscul sacrificării uneia dintre stâncile frumoase de lângă drum. Apoi, s-a făcut curăţenie. Sunt coşuri de gunoi, aparent şi Valea Babei e curată. Lipsesc şi câinii vagabonzi de odinioară. Cu mici excepţii (acel “fus cu ţurgalăi” din beton absolut oribil), avem acolo o intrare frumoasă în judeţ, demnă de noi. Dar ar trebui să şi reamintim specificul locului, plin de curiozităţi naturale. Trecerea din satul Baba în Poiana Blenchii din Sălaj se face prin acel defileu de calcar numit Cheile Babei, care este rezervaţie naturală. Aria naturală geologică protejată a luat ființă în 1977 și reprezintă un sector de chei în calcare eocene săpat pe o lungime de un kilometru de către pârâul Poienii, un afluent de dreapta al Someșului, scrie Wikipedia. Dar e mult mai mult de atât. Cheile în sine sunt traversate de pârâul Poienii sau Baba, cel care, pe timp de secetă, pur şi simplu dispare sub calcare şi iese dincolo, în Sălaj.

La ceas de noiembrie însă, apa era chiar rapidă, un pârâu serios. Apoi, e şi acel defileu mic, Valea Dracilor, cu un defileu scurt, dar frumos. Evident, mult (prea) amintitul izvor P…da Babii e acolo, din păcate nesemnalizat, din mult pudism, ba şi foarte antropizat, cu ţevi, betoane. Iar la ieşire din defileu, spre satul Baba, am avut pe vremuri cuptoarele de var. Din păcate, o ocupaţie locală ce a decedat. Mai ieri, era un singur cuptor în picioare, pregătit şi părăsit. Un altul era golit. În alt loc, era săpat cu un buldoexcavator, ca pentru a pregăti un alt cuptor. Dar vorbim cu un localnic ce căra piatră de acolo. „Nu, nu se mai face nimic. A început de la un localnic ce a recuperat terenul şi a vrut să-l niveleze. Oamenii au renunţat încet. Oricum, piatra nu era de aici, nu e prea bună, se aducea din judeţul Sălaj, de la cariera din Şieu. Cred că sunt 5-6 ani de când n-a mai făcut nimeni var…”.
Dacă la toate cele de mai sus s-ar adăuga şi acele cuptoare de var, fie ele şi numai demonstrative, am avea probabil, la Baba, cea mai frumoasă intrare spre Maramureş şi spre Ţara Lăpuşului!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.