Maramureşenii s-au întors cu 180 de grade faţă de problema ucraineană?

0
287

Anul trecut, pe vremea aceasta, Maramureşul dădea un exemplu, probabil la nivel european, chiar mondial, pentru cum se tratează oamenii necăjiţi, fugari din faţa războiului. Am fost acolo, cel puţin o dată pe săptămână, pentru a lua pulsul.
La început, ucrainenii fugari au fost foarte suspicioşi la deschiderea maramureşenilor. Drept pentru care au fost întâmpinaţi cu vorbitori de ucraineană, cu daruri, cu foarte multă bunăvoinţă. Apoi, s-au obişnuit. Mai târziu, a început organizarea locală, în punctul de trecere a frontierei de la Sighetu Marmaţiei, apoi organizarea judeţeană. Suflul ospitalităţii şi al bunăvoinţei maramureşenilor a mai scăzut. Pentru că a apărut un factor neaşteptat – BA­NUL. În clipa în care au apărut interesele, au apărut şi interesaţii, nu?
În timp, fundaţiile şi binevoitorii locali s-au retras în faţa ofensivei marilor fundaţii, a celor susţinute la nivel mai înalt. Au rămas, în mare parte, dar nu total, cei care aveau şi un câştig.
Dar înainte, revenim, am văzut semne de umanism la maramureşenii noştri. De la a oferi, a găzdui, a transporta, la a trece graniţa, în plin război, cu fel de fel de ajutoare.
Am fost sincer încântaţi de evoluţia situaţiei, de ajutorul dat de Maramureş. Dar revenim, a apărut în ecuaţie BA­NUL. În scurt timp, au apărut profitorii de război. De ambele părţi ale graniţei. Dincolo, vameşii şi poliţiştii lor de frontieră îi mulgeau de bani pe cei ce voiau să treacă la noi,
La timpul prezent? În punctul de trecere, doar micul trafic, nu mare vânzoleală. Sighetenii, în schimb, sunt foarte nervoşi pe cei ce au venit. De la accesul la bancomate şi în bănci, la nenumărate favoruri şi drepturi oferite fugarilor.
Se vorbeşte, inclusiv, de reduceri la magazine, la ajutoare venite şi cărate dincolo, spre vânzare. Desigur, adevărul e, întotdeauna, la mijloc.
Băncile au înflorit în Sighet, cum înfloresc în fiecare august în Borşa. Cei care au avut case sau apartamente de dat în chirie, ba chiar de vândut, au făcut afaceri bune. Ba a mai apărut o categorie de profitori de război, cei care s-au înscris pe liste de gazde de refugiaţi şi primesc, lunar, de la Statul Român sume, deşi ei au avut cazaţi ucraineni o săptămână. Sau deloc.
În mai multe comune din Maramureş sunt deschise anchete, vezi cazul Petrova. Dar situaţii de gen au fost peste tot. Autorităţile au început anchete, au cerut primăriilor să facă anchete sociale, aflate la limita legalităţii.
S-au descoperit situaţii stranii. Una dintre primării a avut un decont lunar de peste 4 milioane lei pentru cazările ucrainenilor! În Sighet, sunt oameni „cazaţi” la casă ce se dărâmă, părăsită, ori la casă în construcţie, fără uşi şi ferestre. La fel, aceleaşi nume de ucraineni au fost regă­site la mai multe gazde… Iar la uşa Primăriei au bătut inclusiv ucraineni care s-au plâns că au fost păcăliţi de români, că şi-au dat datele ca să beneficieze de acei bani de cazare, pe care trebuia să-i împartă frăţeşte, iar românii… n-au mai împărţit!
Acum e momentul în care, în război, de ambele părţi, au rămas mai cu seamă profitorii de război. Inclusiv cei care fac schimb de valută, ce câştigă din schimb valutar, cu bani trecuţi dincolo, în zonele cele mai sensibile. Drept pentru care s-a ajuns la discuţii, la nemulţumiri.
La paralele de genul: cât primesc copiii ucraineni de la Statul Român şi cât primesc ai noştri. Sau cum nu vor să lucreze ucrainenii. Deşi se ştie, la firmele de pe platforma industrială a Sighetului vin zilnic peste graniţă (unii au primit inclusiv cazare de la firme), muncitori de peste graniţă. La fel cum continuă să vină şi ţigări, şi bomboane. Ori e acelaşi lucru? (în jargonul de piaţă, când ceri ţigări, ceri bomboane… în caz că aveţi nevoie…).
După cum se ştie, au continuat şi valurile de fugari ilegal, peste graniţă, e vorba de bărbaţi care nu vor să meargă la război şi, aparent, forţează graniţa. Nu e aşa, ei sunt aduşi, pe bani mulţi, de cărăuşi, deseori exact aceiaşi care aduc ţigările peste graniţă.
În realitate, cea mai mare parte a celor care au trecut a plecat. Spre alte ţări, spre rude de-ale lor ce lucrează în Occident. Au rămas cei care au afaceri dincolo şi le coordonează sau cei cu interese. Sunt cei care au de gând să se întoarcă în momentul finalizării lup­telor.
Foarte mulţi sunt cazaţi acolo, în Ucraina, peste graniţă şi vin dincoace doar pentru cumpărături, ajutoare, schimb valutar foarte rentabil. Între timp, cu excepţiile amintite ale „băieţilor deştepţi” sau curajoşi, maramureşenii stau spectatori. Îşi văd de sărăcia lor. Se uită la facturile umflate indirect de război, la preţurile la alimente. Şi caută vinovaţi.
Evident, nu sunt ucrai­nenii refugiaţi sau fugari din calea războiului. Nici maşinile lor. Dar e foarte greu să-i urechezi pe Putin, Zelenski sau Biden, nu?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.