Râdem, glumim, da’ nu ne batem joc • Maramureșul ar trebui luat în (ne)serios!

Ca să înțelegi Maramureșul din exterior, îți trebuie doar deschidere și un pahar-două de horincă. Brusc, totul devine clar. Din interior, e mai complicat, dar nu putem spune că e abstract, că e greu de înțeles. Fără paharul de horincă, ne-am căznit și noi să înțelegem anul 2023, că începe să ne cam facă cu mâna de adio. Cum stăm noi, maramureșenii, la final de an? Mai înțelepți? Mai bogați? Mai… dotați? Ce-ar zice de noi moroșanul venit în timp din anii 50-70 ai secolului 20?

…serios!!!

Cu toată ironia deloc necesară în cazul de față, dar sănătoasă cumva, trebuie să recunoaștem că se face. Se lucrează. Avem subit două poduri peste Someș, noi, în județ, plus unul reabilitat la Ardusat. Mai mult, am început să lucrăm la podurile surori de peste Tisa, spre (dinspre?) Ucraina. Tare bine ar fi să nu ni le bombardeze rușii decât după recepție, nu înainte, să nu coste la final cât Golden Gate bridge… La fel, n-am reușit să terminăm barajul de la Runcu, dar cel puțin s-a reumplut acumularea de la Firiza, e înapoi în grafic.

O altă veste bună e că “vine gazul pe la noi”! În sfârșit, după o luptă seculară pe care Sighetul nu dă semne c-ar câștiga-o de vreo zece ani încoace, este magistrală de gaz în Maramureșul istoric și se va face și magistrală în Țara Codrului. Sigur, după datina ardeleană/moroșană, suntem ușor înceți, ca să fim eleganți. Alți europeni (ca noi?) renunță la dependența de gaz și trag tare pe energie verde solară sau din vânt, alții modernizează fostele centrale pe cărbune să polueze spre zero. Noi… abia ne-am lega la gaz.
Cumva similară e și lupta pentru pârtiile de schi, în contextul în care încălzirea globală a făcut ca pârtiile din toată lumea, mai jos de 2.000 de metri altitudine, să aibă de suferit din cauza lipsei zăpezii. Noi am terminat pârtia de la Borșa, bravo, o extindem, visăm altele în Băiuț, Repedea etc.

Cu un drum, în aceeași idee a căii noastre spre modernism și spre secolul 21, ar trebui înscrisă și gestionarea gunoaielor. Revenim la nord-vestul Europei, unde lipsa de corupție endemică, majoră, generalizată a dus la înființarea acelor fabrici de ars gunoaie, ce generează energie electrică și agent termic. Sigur, n-ar merge în Italia, iar noi încă ne căznim să îngropăm gunoiul și tot dă cu virgulă de peste un deceniu. Dar măcar facem ceva, nu e pe străzi gunoiul, ca-n Bombay, Torino, Paris, uneori.
În fine, tot la modul serios vorbim despre drumurile noi din Maramureș. Deschiderea finanțărilor guvernamentale și a celor europene au adus anul acesta, aduc și vor aduce alte și alte drumuri. Merge încet, ardelenește. Dar merge. Primăriile se apropie de un vis frumos, acela de a avea întreaga comună cu drumuri asfaltate, cu rețele de apă și canalizare.
Viitoarele fonduri europene aduc finanțări pentru drumuri agricole, drumuri de câmp și câmpuri fotovoltaice pentru primării, alte minuni nemaivăzute pe la noi. În Groșii Țibleșului s-a casetat o vale și s-a făcut stradă pe ea, la Vișeul de Mijloc la fel. Dar chiar așa, ironici și absurzi uneori, nu putem să nu ne gândim: ce ar crede un om venit în timp din anii 50-60-70-80 acum, în satul lui? Asfalt peste tot, autobuze electrice, stâlpi de iluminat cu fotovoltaice, camere video prin comună, dronă a primăriei pentru măsurat terenuri. Stații de încărcare electrice. Panou informativ/televizor imens în centrul comunei. Nu zboară mașinile decât în august și-n decor, da’ oricum… e ceva avans, nu? Stați așa…pensia pe card!

…serios?!?

Cu toate acestea, maramureșeanul nost’ venit în timp, din trecut spre viitorul luminos, ar avea și mari deziluzii. Nedumeriri. Gen “Di ce nu beu tinerii, da’ tăți îs varză?” De ce-s goale satele, dacă îi atâta de fain? Cine o făcut parcuri lângă pădure, la ce bun săli de sport și bazine de înot, când acasă-i numa’ lele Floare și badea Ion, care nu-s în stare să meargă până la bold? Cum să fie criză de lemne de foc când îi pădurea deasupra casei? La ce o făcut stații de încărcare electrice când nu-i nici o mașină de aceea în sat și o încercat vecinu Ghio, telefoanele nu se pot încărca?

Și uite așa, își dă seama călătorul nostru în timp că ceva e greșit. Am pierdut contactul cu realitatea, cu firescul. Dar și cu trecutul. Ce a mai rămas din datini?
Mai sunt, am verificat. A renăscut Udătoriul, altele sunt la a “n”-a ediție. Dar sunt pline de plastic – datinile, cântărețele de pe scenă, văile din jur, pădurea, râurile. Cum de nu s-a gândit nicio horitoare de la noi să cânte realitatea, să facă un cover românesc la „Life in plastic/Is fantastic”? Pe izvoare din care a băut satul de sute de ani stă acum anunț -”Apă nepotabilă, neconformă”. Cum dracu’? Stația de epurare a apelor uzate de mină stă închisă, mai lângă gard se epurează cu sacul de var direct în pârâu, în vale. Îi zice Valea Roșie, oare de ce? Mănăstirile sunt primitoare numai dacă dai bani, de altfel așa e tot Maramureșul, ospitalitatea costă, trebuie recompensată, cu lei, cu euro, hai… cu vouchere. Am dovedit-o cu ucrainenii, când am fost gazde bune până a mirosit a bani, apoi am devenit niște rasiști de secol 19.

Revenim la datini: Metehăul modern a devenit o caricatură a caricaturii, evident din și cu plastic. Ce să mai înțeleagă maramureșeanul nostru venit înainte în timp, să ne vadă? E altă lume? Mai c-ar pleca cu ideea asta, până…dă cu ochii de buda de lemn din curte. Acolo e, asta-i Maramureșul. Îs acasă, fraților, n-o murit datina! Sigur, are geam de termopan și rezervor de plastic afară, să te speli civilizat, nu ești sălbatic din secolul 20… A văzut și semnele noi de circulație din Borșa, găurite cu gloanțe ca cele din anii 80-90 și a avut confirmarea. “Nu ne-nvață pă noi Occidentu’ ce să facem la noi în țară, da??”
Râdem, glumim, dar de Maramureș nu ne batem joc. Culmea e că așteptăm în continuare să vedem același lucru la case mai mari, la factori de decizie. Să aibă o țâră de umor, de miștocăreală de Maramu’… Dacă n-a funcționat Circuitul bisericilor de lemn, de ce n-ar merge cel al buzilor de lemn? Știm cum sună, nu era atac la nimic. Sau… dacă tot nu facem ofertă turistică centralizată, a județului, nu se poate ca la târgurile de turism să meargă tocmai agenții economici din turism? Directorii de muzee? De pârtii de schi? Nu diverși terți dosiți după trei meșteri populari? Întrebăm, așa, niznai, în caz că ne întreabă moroșanul venit în timp și sincer, nu avem răspuns, am pierdut de mult și noi logica, de pe vremea când asfaltam drumuri și apoi le spărgeam să punem țeava de apă. Apoi refăceam. Apoi canalizarea. Acum gazul. La final, refacem cu piatră cubică. În caz că mai trebuie spart pentru rețelele de 4-5G.