Flacăra violet și amăgirea

0
56

Fiecare campanie electorală, la noi, are și infuzii ezoterice, care sunt folosite de unii candidați, crezând că ajută la câștigarea unui număr de voturi. Ne aducem aminte câtă vâlvă a făcut conceptul flacăra violet în campania pentru Cotroceni a unui candidat. Care a reușit să câștige alegerile, dar sunt convins că nu datorită folosirii unor tehnici paranormale. Unii susțin că s-au folosit alte practici, utilizate pe întuneric. Dar eu nu am fost de față și nu pot depune mărturie. M-am interesat și am aflat că acest concept, flacăra violet, este folosit în ezoterism și în artele marțiale. Nu sunt convins cum poate fi de folos în adunarea de voturi. Am mai aflat că tehnica este o marcă înregistrată și este folosită în meditație. Dar ce nu fac candidații pentru a urca pe scara puterii. Zicea poetul că puterea este fruct divin, cine apucă să o guste este asemeni celor ce beau vin. În Cer la cramele auguste.
Dar să coborâm în realitatea imediată a convulsiilor electorale. Parcă sunt atinse de multă confuzie, cu serioase variante suprarealiste. Comentatorii sunt niște inventatori de iluzii. Nici nu ai cum să fii așezat în această tensiune provocată de ambiții pentru putere. Comasarea alegerilor a luat sfârșit în coadă de pește. Social-democrații și liberalii au făcut socoteli pentru un rezultat imprevizibil. Știți de ce? Cele două partide de la șefia administrației sunt două grupări de culoare doctrinară și programatică opusă. Cât zel au pus pentru a justifica stabilitatea națională, alegătorul poate gândi serios ce caută stânga cu dreapta. Coaliția stabilității, în fața urnelor, poate avea surprize. Și nu-i o simplă constatare. Cel mai agitat pare a fi electoratul de dreapta, cel liberal, care a simțit că partidul liberal este în cădere, având semnale de atenuare a identității. Adică liberalii, pe neștiute, au preluat mici obiceiuri pesediste.
Și în electoratul de stânga, mai disciplinat și cu o bază națională mai solidă, au apărut nemulțumiri, deoarece împărțirea puterii a devenit, datorită asociaților, mai dificilă. Liberalii se pare că decontează cel mai mult efectele acestei alianțe a stabilității. Tot aud despre rezultatele unor sondaje în care liberalii sunt întrecuți de auriști. Un semnal că poate fi șubredă participarea la viitoarea guvernare. Cine a avut răbdarea să numere împunsăturile reciproce din fragila coaliție pesedisto-liberală a putut constata că identitatea celor două partide este o preocupare pentru membrii lor. De teama unei coborâri în încrederea electoratului, liberalii au fost obligați să accepte formula comasării alegerilor locale cu cele parlamentare, știut fiind rolul primarilor și consilierilor locali ca aducători de voturi. Că voturile sunt la ordinea zilei!
Social-democrații, după experiența coabitării cu liberalii, au recurs la această modalitate de salvare a partenerilor. Deși cu o doctrină diferită, obișnuința politică este a doua natură. Cred că și după ieșirea din malaxorul electoral, cele două partide mai mari se vor ține de mână la o altă guvernare. Proba orgoliului politic vor fi alegerile prezidențiale din luna septembrie. Poate va fi invocată din nou flacăra violet, acea amăgire a unui fost președinte jucător. Cum nu cunoaștem cu exactitate numele celor care vizează fotoliul de la Cotroceni, deocamdată ne dăm cu presupusul. Ideea unei candidaturi comune la prezidențiale nu le surâde celor două partide. Liberalii nu ar renunța la tradiția din ultimii ani, iar pesediștii încearcă șansa de a da, după două decenii, un președinte de țară. De aceea ar prefera o finală pentru Cotroceni cu reprezentantul celor de la AUR. Pe modelul alegerilor din anul 2000.
Numai că nu întotdeauna istoria se repetă. Structura electoratului a suferit modificări, iar priza auriștilor este imprevizibilă. Soluția unei candidaturi pesediste unice susținută de liberali nu este agreată nici cu promisiunea revenirii la șefia viitorului guvern. Nici iluzia unei flăcări violet nu-i poate amăgi. Toți vor la Cotroceni! Liberalii nu vor să renunțe la acest drum deoarece ar echivala cu pierderea identității lor ca partid. Aceste ambiții, firești politic, pot favoriza ascensiunea unui reprezentant AUR după principiul, când doi se întrec al treilea câștigă. Am semnale că în unele filiale din țară flacăra violet a amăgirii se simte. Adică lanțul de iubire dintre liberali și democrați s-a rupt. Este cunoscută varianta înfrângerii lui Marcel Ciolacu, adică eliminarea lui de la conducerea partidului. El a spus-o!
Cu șeful liberalilor se poate întâmpla și mai rău. Pe acest fond, constatăm o bătălie surdă la nivelul celor două partide. AUR pândește de pe margine. Cât despre partidul familiei, s-a spart ca un porțelan. Oare poate renaște dacă flacăra violet va fi în preajmă? Multă agitație la început de an electoral. Fiecare cetățean trebuie să se informeze, pentru a nu greși în singurătatea urnelor. Eu nu cred în miracole de nici o culoare, ci doar în oameni cu credință în oameni. Avem? Caută și poate vei afla! Altfel ne bântuie amăgirea unor utopii.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.