Să râdem de ei, înainte să râdă ei de noi!

Alegeri cu boomerang în comună maramureşeană

Înainte de alegerile locale, avertizam că se pregăteşte în 2-3 localităţi maramureşene un transfer de stafetă (aşteptam Olimpiada, nu?) de la tăticu’ primar la feciorul care ar prelua şi ar duce mai departe măreţele realizări. Până la urmă, s-a petrecut într-un singur loc şi, culmea, a fost o interesantă lecţie. Nu dăm nume, dar Dvs, în calitate de cititori inteligenţi, veţi recunoaşte pe loc localitatea de la capăt de vale istorică şi de judeţ, cât şi personajele. Nu s-a mai petrecut în orăşel mic, până probabil se lămureşte cu candidatura “mai sus”. Nu s-a mai petrecut în comună industrializată pentru că…nu ştim, doar bănuim că n-a fost cu cine. Ce s-a întâmplat aici, unde a reuşit? Ne-o spune însuşi edilul în funcţie, care, într-o lună-două, se pensionează şi transferă Puterea…feciorului său!
“E simplu, eu sunt la P…, m-am dus şi le-am propus să mergem mai departe cu fiul meu. Unul dintre lideri nu şi nu, că are el om. Omul era viceprimarul, pe care eu l-am adus din P… în P… la cerea celui care mă suna şi căuta insistent, iar acum nici nu-mi răspundea la telefon. L-am primit, l-am luat viceprimar, ba i-am scos consilieri, ca acum să meargă la şedinţe separate, cu ai lui. Să sape, să facă plângeri. În fine, el, viceprimarul, a fost candidatul ales de partid. M-am resemnat, parţial, iar fiul a candidat totuşi de la..ceilalţi, P… A reuşit, lumea l-a ales, acum rămâne să vedem cum facem să putem lucra în primărie, să ducem proiecte înainte, că fostul Consiliu nu voia nimic, bloca totul. Banii de investiţii i-au dat la biserici, fără măcar ca bisericile să ceară acei bani. Şi alte cele. La pădure la fel, am plecat de la Ocol privat la Ocol de Stat şi acum suntem datori, înainte aveam profit. Pe aceeaşi pădure”. Una peste alta, primarul în funcţie se retrage, vine fiul, şcolit în Economie. Cum ar veni, se poate, nu e totul în ţara asta Cumetrie şi Nepotism, mai există şi Noroc!

Bum, caft à la Maramu’!!

Buf, a dat cu parul bine, sănătos, la ceafă, politicianul de stânga.
“Strategia P… pentru a-și justifica eșecurile din alegerile locale e clară: ordinul primit pe unitate e de ATAC LA P…! Este evident că P…-iștii din Ardeal încearcă să găsească scuze pentru scorurile dezas­truoase din județele lor. Liderii din Bistrița, Maramureș, Alba și Satu Mare, în loc să-și accepte greșelile preferă să arunce vina pe P…, ca și cum noi am fi responsabili pentru scorurile lor lamentabile de la scrutinul din 9 iunie.
E destul de amuzant să vezi cum unii dintre ei încearcă disperat să explice conducerii și alegătorilor că alianța cu P… e de vină pentru eșecurile lor, în loc să admită că poate ar trebui să-și îmbunătățească strategia. Auch!

Ca-n bancuri, ce mai

Mai ştiţi bancul? Nu e foarte frumos, dar aduce. “Şeful cu secretara în pat. -Şefu’, aţi băgat-o?/-Daaaa!/-Oaaau, ce mare e!” Aşa e şi cu IQ-ul de mai jos.
Paul Stănescu vine cu explicații despre IQ-ul lui Marcel Ciolacu: ”Nu i l-am măsurat eu, dar are unul foarte ridicat”.
Secretarul general al PSD l-a lăudat recent pe preşedintele partidului, Marcel Ciolacu, spunând despre acesta că are „o inteligenţă peste medie”. Cel care în primăvară se considera un Trimis al Domnului să ne facă nouă bine.
”Facem politică pentru România, pentru români şi facem politică în primul şi în primul rând pentru că Dumnezeu ne-a ales să facem acest lucru. Trebuie să ne învăţăm foarte bine lecţiile din trecut, ca să putem construi un viitor mult mai bun”.

Pilde. Mai cu grijă

Un partid de orientare… nu ştim, naţionalistă şi antieuropeană credem, a postat un îndemn frumos la ajutarea unui prunc. Bravo! Dar a dat o pildă, frumoasă dealtfel, din Sfântul Luca al Crimeei. Dacă îi citeaţi biografia, nu l-aţi fi citat, ştiută fiind apropierea Dvs de Rusia şi dubiile în ce privesc Ucraina şi Europa.
“Sfântul Luca al Crimeei a fost un ierarh mărturisitor ce a pătimit mult pentru dragostea şi credinţa lui în Hristos în temniţele comuniste. Născut într-o familie princiară, sfântul a fost un bun chirurg şi profesor universitar, iar în cele din urmă, unul dintre marii predicatori ai secolului nostru. În plină teroare bolşevică, un chirurg de excepţie, refuză să opereze fără icoana Maicii Domnului pe peretele sălii. Episcopul chirurg Luca Voino-Iasenetki era. În anul 1904, în cadrul războiului ruso-japonez, sfântul va sluji pe post de medic chirurg, în slujba Crucii Roşii, fără salariu. Vreme de aproape un an, sfântul va îndeplini misiunea de chirurg prin mai multe spitale de ţară, lipsite de fonduri şi într-o stare de sărăcie avansată. În anul 1916, doctorul Valentin hotărăşte să-şi publice experienţele medicale într-o carte de medicină numită „Eseu despre chirurgia infecţiilor septice”. În anul 1923, părintele Luca ajunge episcop al regiunii Taskent. După hirotonia în arhiereu, bolşevicii îl vor aresta imediat. Acum începe un lung şir de ani de pribegie şi suferinţe în închisorile sovietice. Fiind un chirurg foarte bun, episcopul Luca primeşte acceptul de a opera în spitalele de prin închisorile prin care este purtat. Bolşevicii hotărăsc să-l trimită pe episcop la Cercul Polar de Nord, urmând să fie trimis în regiunea Arhangelsk pentru încă 3 ani. După aceasta, sfântul va mai primi şi un al treilea exil, în îndepărtata Siberie. Orbind de ochiul drept, de la bătăi şi chinuiri. În anul 1946, după terminarea perioadei de detenţie, va primi Premiul Stalin (ce ironie). Sfântul Luca împarte banii primiţi ca premiu orfanilor de război. Tot în anul 1946, Sfântul Luca este numit arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea. Va fi canonizat în anul 1966, în ziua de 18 martie, Sfintele sale Moaşte fiind aşezate în Catedrala Sfânta Treime, în localitatea Simferopol, in Ucraina”.
Bombardată probabil de prietenii ruşi.

Alb ca un crin, analist politic dezinteresat

Deşi a vorbit coerent, mai rar în politica românească actuală, deşi a zis ici-colo adevăruri, nu putem să nu fim dezgustaţi de interviul televizat al unui fost politician din vârful Politichiei româneşti, de mai acum vreo 10 ani. N-am spus mare politician, da? Mai ales că-l râdea lumea, cum aţipea ici-colo, era un etern obosit. Acum, brusc, iese şi dă lecţii. OK, poate e nevoie. Dar ne facem că uităm că doamna, soţia dânsului, a continuat să beneficieze? Europarlamentar din 2007 încoace inclusiv acum, vicepreşedinte al Parlamentului European, comisar European pe transporturi. Chiar o carieră mult-mult peste a soţului obosit. Şi-acum întrebarea. De ce să dai în ai tăi? Ori n-ai avut loc pe liste, să presupunem că te-ai odihnit destul acasă şi ai vrea să te odihneşti iar în Parlament. Ori doamna nu mai pupă nominalizări din partea partidu­lui/ grupului la alte funcţii europene. Brusc, nimic nu mai e bine, după atâta amar de bine pentru tine şi ai tăi. Nu sună puţin murdar, nu adie a Dâmboviţa?

Măreţe realizări de cartier

“Am inaugurat oficial la Baia Mare noua pistă de pumptrack, care poate fi utilizată cu biciclete, trotinete, skateboarduri și chiar patine cu rotile. Investiția este rezultatul muncii U… după ce, în cadrul elaborării bugetului național pentru 2024, am reușit să asigurăm resursele necesare pentru construcția pistei”, zic politicieni minoritari.
Bravo! Un perete de alpinism ne mai trebuie, să zicem pe Casa Tineretului, că tot degeaba stă. Poate un traseu de via feratta pe carieră sau un monopost de bunjee jumping de pe Turnul Ştefan. Dar aplaudăm. În schimb, nu se zice niciodată LA BAia Mare. Niciodată.