– Urmare din nr. 10508/16 noiembrie 2024 –
Ierarhul Justinian Chira a fost cel care l-a susținut în permanență pe părintele Gheorghe Codrea și când a început construcția unei biserici de zid lângă cea de lemn, în spațiul unde acum pare că stă de strajă pentru apărarea credinței ortodoxe, biserica Buna Vestire din Baia Mare.
„Înaltpreasfințitul Justinian mă cerceta mult aici, la Biserica Buna Vestire. Sunt 25 de ani de când am venit aici. Și sfințirea locului a fost făcută de Preasfințitul Justinian. Noi prima dată am făcut o biserică din lemn. Și ne dădea ca exemplu celorlalți clerici, mulți preoți se inspirau din ceea ce am reușit noi să facem. I-am cerut sfatul părintelui Justinian când am început construcția bisericii și a participat cu bucurie la sfințirea locului. Mi-a și spus: părinte Gheorghe să nu uiți, aici se va zidi o biserică frumoasă, va fi și o biserică vie, să nu uiți ce spune tata Justinian. Câteodată numai ne trezeam că vine. Ne povestea, ne îndruma, ne sfătuia, pentru că au fost și greutăți. Nu e ușor să ridici o biserică. Mă sfătuiam în legătură cu biserica, la fel cum făceam și cu Preasfințitul Iustin. Veneam mulțumit că avem pe cineva care e alături de tine, îți înțelege of-ul, suferința, nu e ușor nici în viața de preot. Mai ales în vremea noastră trebuie să ai înțelepciunea să asculți oamenii cu răbdare să te rogi îndelung și cu încredere că lucrurile se vor așeza. Toate of-urile, necazurile, preoții i le povesteau Preasfințitului Justinian și el ne îmbărbăta, ne sfătuia”, a spus părintele Gheorghe Codrea.
Arhiepiscopul Justinian obișnuia să vină și neanunțat la bisericile pe care le avea sub păstorirea sa în calitate de chiriah al ținutului. La fel s-a întâmplat și la biserica Buna Vestire. “Venea și la hramuri, la sfințirea bisericii de jos, de câteva ori a venit inopinat. Ne făcea mare bucurie. Spunea: am venit să vă văd. Pe părintele Florin, fiul meu, îl iubea mult. El l-a hirotonit, la Rohia a făcut practică și la Sighetu Marmației a fost hirotonit ca preot. Toate întâlnirile cu ÎPS Justinian au fost frumoase. Erau momente de bucurie, simțeai că ești lângă un om al lui Dumnezeu”, a continuat părintele Gheorghe Codrea.
Părintele Justinian nu a lipsit nici de la sfințirea bisericii Buna Vestire. “Vă dați seama cu câtă bucurie a fost așteptat de credincioși la sfințire. Era așteptat cu multă dragoste, cu credință, de fiecare dată când venea”, a mai relatat preotul.
Acum, peste ani, părintele Gheorghe Codrea accentuează că arhiepiscopul Justinian nu a dus deloc o viață ușoară. Vremurile erau tulburi, iar el a avut curajul să-i înfrunte pe cei potrivnici credinței ortodoxe. Poate că pe lângă talanții cu care a fost dăruit de la naștere de Dumnezeu, suferința a avut un rol hotărâtor în formarea de mai târziu a celui care avea să fie numit voievodul Maramureșului.
„Nu a avut o viață ușoară Preasfințitul Justinian. Vremurile au fost tulburi. Oamenii mari devin mari prin multe greutăți. Nu ajungi un ierarh bun doar bătând din palme, e o lucrare a lui Dumnezeu. Când Sfântul Apostol Pavel se roagă lui Dumnezeu să îi îndepărteze ghimpele din trup, adică suferința, Dumnezeu îi răspunde: datorită acestui ghimpe în trup ești ceea ce ești. Altfel erai Saul de dinainte, prigonitor al creștinilor. Suferința te apropie de Dumnezeu. Cu siguranță și suferința a avut o contribuție, dar mai ales credința statornică l-a apropiat de Dumnezeu, felul de a vedea lucrurile, dorința de a-i sluji lui Dumnezeu. Când vorbea ÎPS Justinian, auzeai în văzduh un suspin, când se adresa mamelor, bătrânilor, tinerilor. Pentru mine a fost un model. Era mic de statură, dar puternic în cuvânt. Niciodată nu a fost superficial. Și când stăteam de vorbă în problemele vieții, povestea cu atâta trăire și îți punea la suflet lucruri care nu se ștergeau dinainte, te încredința lui Dumnezeu, explicându-ne: așa am trecut și eu prin multe necazuri. Așa spune și Mântuitorul. În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”, a accentuat părintele Gheorghe Codrea.
Preotul a evidențiat și faptul că poporul în evlavia sa față de omul lui Dumnezeu din ținutul Maramureșului ar vrea să îl vadă pe Înaltpreasfințitul Justinian înscris oficial în “cartea” sfinților. El crede că va veni și acest moment, doar să “dăm timpului timp”, așa cum spunea chiar Înaltpreasfințitul Justinian.
„Înaltpreasfințitul Justinian era un arhiepiscop mare, mare în înțelepciune, în trăire, în liturghisire, în felul de a se purta cu omul, era deosebit. Oamenii mari nu mor niciodată. În cazul nostru, arhiepiscopul Justinian, părintele nostru, mie așa îmi place să îi spun cum se pomenește în Sfânta Liturghie, la ieșirea cu sfintele daruri. Eu privesc lucrul acesta ca și cum ar fi venit din ceruri. Îl văd așa ca o piatră de hotar și în 1989, când am avut problemele pe care le-am avut și cu cei de altă confesiune. Pe omul din popor e foarte greu să îl faci să înțeleagă lucrurile, să înțeleagă că lumea aceasta nu e doar cât se vede pe fereastră. Adâncind lucrurile și gândind mai profund poți să îți dai seama că lucrurile sunt mai complexe. Mă întreabă mulți credincioși de ce nu este canonizat Înaltpreasfințitul Justinian. Pot să îi ajut prin rugăciune și să lăsăm timpului timp. De multe ori timpul este un sfătuitor. Eu zic că va veni și vremea când va fi canonizat. Va veni și momentul când noi, maramureșenii, vom avea o împlinire că avem un sfânt în persoana ÎPS Justinian care așa cum ne-a promis mijlocește pentru noi la poarta cerului”, a concluzionat părintele Gheorghe Codrea.
