Imaturitatea, boala democrației fără identitate

Zilele trecute, am afirmat că maturizarea democrației nu a ținut pasul cu numărul anilor parcurși de la Revoluție. La cauzele moștenite din regimul trecut s-au adăugat altele noi, care i-au frânat evoluția progresivă. După opinia suveraniștilor, una se leagă de consecințele negative ale aderării României la UE. Eveniment socotit istoric și o mare victorie a românilor de a ajunge în lumea liberă, inaccesibilă, înainte de 1989. După aderare, am fost convinși că în marea familie europeană, România va fi cotată ca membru cu drepturi egale, alături de celelalte țări foste comuniste, înscrise pe drumul propriu al democrației. Atunci nimeni nu s-a gândit că milioane de români vor fi obligate să-și părăsească țara pentru un trai mai bun. Liderii suveraniștilor nu contestă prezența României în forurile europene, însă cred că la vremea aderării, negociatorii români au făcut multe compromisuri și cele peste 30 de condiții impuse au fost acceptate cu prea multă ușurință. Dacă acesta este adevărul, nu avem de unde să știm. Înseamnă că, prin măsurile impuse României, în UE se practică discriminarea și inegalitatea de șanse. Ocazie pentru G. Simion, D. Șoșoacă și independentul C. Georgescu să-i convingă pe români că la alegerile prezidențiale din toamna anului trecut au avut motive să candideze. După anularea alegerilor de CCR, partenerii din UE și SUA au pus la îndoială identitatea democrației acuzată că nu a respectat voința poporului. Cert este că, în urma alegerilor, o parte a românilor și-au pierdut credibilitatea în democrație, s-au apropiat de propaganda suveraniștilor. Nu cred că starea precară a actualei democrații și mersul prost al treburilor în țară pot fi puse pe seama partenerilor din UE. De când s-a pus problema se putea ști că aderarea nu va fi gratuită, va avea un preț consistent, uneori cu consecințe negative. Afirmația unor politicieni că banii celor din diasporă susțin economia internă este exagerată. Banii din afară vin în țară, dar sunt destinați în majoritatea lor consumului, nu investițiilor productive. IMM-urile sunt forme ale economiei de supraviețuire, care pe termen lung nu prezintă garanție și stabilitate. România are nevoie de reindustrializare masivă, fabrici cu sute de muncitori, încât la export să meargă produse finite de calitate, nu numai materie primă. Fenomenul diasporei atipic, pe termen nedefinit, este un rău necesar în condiții de austeritate imposibil de gestionat ca măcar o parte din milioanele de români să revină acasă. Dacă tot suntem în UE, ar fi interesant de știut cum stau vecinii noștri cu progresul democrației, dacă trăiesc mai bine și de ce la mai multe capitole, România se situează în coada clasamentului. Votul românilor din diasporă este constituțional, însă în ziua alegerilor nu sunt interesați să meargă la urne, știu că votul dat politicienilor din țară pe ei nu-i ajută cu nimic, nici nu contribuie la progresul și consolidarea democrației. A cărei imaturitate se datorează politicienilor și electoratului credul, naiv, ușor de manipulat și lipsit de o minimă educație politică. Voturile trebuie orientate spre două, cel mult trei partide aflate la putere sau în opoziție, iar prin ridicarea pragului electoral UDMR și partidul minorităților, un soi de balamale politice ar fi cazul să dispară. În peste trei decenii și jumătate, din diversitatea și mulțimea ofertelor negative ale democrației se remarcă: alternanța la putere formată din coaliții de partide eșuate de la o legislatură la alta; patru președinți care s-au împotmolit în prerogativele unei constituții depășite fără să știe ce au de făcut; parlamente total ineficiente, corupție generalizată la toate nivelurile de conducere a societății; instituții bugetare nereformate; o societate polarizată economic, politic, etic și moral etc. Să nu ne mirăm că toate derapajele și anomaliile readuc în memoria individuală și colectivă a multor români amintiri din epoca de aur în frunte cu cel mai iubit fiu al poporului. Explicația este simplă: se bazează pe capacitatea de adaptare din mers a oamenilor în situații critice. Condiția este ca ele să nu se suprapună, încât presiunea exercitată asupra psihicului să poată fi acceptată și tolerată. În regimul trecut, spre final, românii s-au confruntat doar cu penuria de alimente, în rest, condițiile cunoscute necesare vieții au fost asigurate, garantate, au rămas stabile și nemodificate. Într-o democrație haotică, nesiguranța, amenințările, instabilitatea, dezinformarea promovată de televiziuni fac presiuni asupra psihicului, sunt intolerabile, oamenii se pot îmbolnăvi și mulți ajung la psihoterapie. Opinia mea despre actuala democrație poate fi subiectivă, este a omului situat la baza societății căruia democrația i-a oferit doar dreptul la exprimarea liberă. Atât și nimic mai mult.
prof. Vasile ILUȚ