Județul Cluj nu mai are limită cu Maramureșul, ci cu o ghenă!!!

Pe un front nu foarte larg, de sub 20 de kilometri, administrativ, județul Maramureș se învecinează cu județul Cluj. Din dreptul satului Dealu Mare până la mănăstirea Rohiița, la noi, de la Măgoaja natală a legendei (maramureșene!) Pintea Grigore Viteazul până la satul Huta, din partea clujeană, ne învecinăm. Avem chiar o trecătoare, între Măgoaja și Boiereni, parcursă zilele trecute.

Atenție, vorbim de un drum așa-zis național, DN 18B, care da, arată a așa ceva până la intrarea în Boiereni dinspre Rohia. Apoi, trecătoarea spre Cluj este nu un drum, ci o groapă de gunoi, cu drum spart și periculos traficului la acest moment, nu la iarnă sau pe vreme ploioasă. Dar să refacem traseul venind dinspre Cluj ca să vedem ce văd ”turiștii” care se avântă. Satul Măgoaja e satul natal al legendei Pintea Viteazu, destul de trist și de modest. La ieșire, te întâmpină un drum cu pantă mare și superbi versanți roși, cu celebrele „pietre care cresc”, trovanții despre care nimeni nu s-a deranjat să facă o tablă, să scrie un rând deși prin țară și prin lume sunt muzee deschise dedicate, cu vizitare și taxă de intrare. Ajungi în vârf unde un presupus loc de parcare poartă urmele rumegușului și ale exploatării de lemne. L-am găsit peste ani plin cu lemne, cu gunoaie. Acum este nivelat, efectiv un buldozer a împins lemnele rămase, crengile, plus gunoaiele, în vale. „Gata curățenia”.
Apoi, tabla de intrare în județ, la limită. Cea de Maramureș e efectiv batjocorită, nu se mai vede scrisul, e plin de abțibilduri, graffiti și alte înscrisuri. Interesant, peste drum e tabla de Cluj… intactă, pe ea abia de sunt 2-3 abțibilduri. Drumul însă e dezas­truos. Atât de rău că îl parcurgi cu viteza a doua și sare CD-ul… de la hârtoape. În curbe sunt puse la mișto paveze, parapeți de plastic, unii sunt deja căzuți în vale. Oprești apoi la un refugiu cu masă, să îmbuci ceva. Numai dacă nu vrei să te simți ca la groapa de gunoi băimăreană de la Italsofa. De poți mânca acolo, pe rampă, poți și aici. Sunt munți de gunoaie aruncați în pădure. Nu doar aici, ci peste tot, dar aici e deja exagerarea cât casa. Nu e gunoi aruncat de cei care au poposit, este gunoi menajer adus cu saci, cu remorci, cu căruțe. Drumul coboară la fel de distrus, trece de o poartă lăpușeană deloc convingătoare și ajunge la o intersecție către Boiereni și mănăstirea Rohiița sau spre Rohia cu celebra-i mănăstire, apoi satul Rohia și Târgu Lăpuș. După ce ai văzut până aici, luxul mănăstirilor pare cu-atât mai sfidător, mai nelalocul lui. Turist de fier să fii, taliban religios, și-ți stă în gât întâlnirea cu Maramureșul.
Motiv pentru care propunem schimbarea tablei de intrare în Maramureș cu una gen ”no man’s land” sau ”Depozit neecologic de gunoaie”. E mai realist. Iar DN 18 B… să ne iertați, dar orice uliță din Lăpușul Românesc, Groșii Țibleșului, Ieud ori Moisei arată mai bine ca presupusul drum cică național. Absolut rușinos și grețos, avem de față cea mai ofensatoare intrare în județ din câte există. Mai rea decât cea de la Țicău, care dă direct în cartier de romi. Cu mult.