Ambasadoarea vinului

La începutul lunii aprilie m-am nimerit la Cluj, unde se desfăşura cea de-a doua ediţie a Festivalului vinului, Wine Up. Oraşul a fost colorat cu o elegantă şi savuroasă cultură a vinului. Arome fascinante în pahare cu tâlc, poveşti şi tradiţii, dar mai ales dorinţa de a fi cunoscute vinurile româneşti peste hotare. Mi-au plăcut nu numai vinurile, ci şi faptul că printre degustători au fost invitaţi scriitori care le-au vorbit producătorilor de vin despre Eminescu, Bacovia, Păstorel, Fănuş Neagu ori despre Homer şi Omar Kayyam. De faţă, specialişti şi maeştri ai vinului din mai multe ţări. Peter McCombie, maestru al vinului, din Anglia, pentru prima dată în România, nu ştia mare lucru despre vinurile noastre. A gustat, le-a apreciat şi a spus că ne va fi foarte greu să pătrundem pe piaţa britanică. Ea fiind cam ocupată. Când Essia Avellan, specialistă în vinuri, din Finlanda, a spus că este printre puţinele femei din lume specializate în şampanie, repede mi-am adus aminte de Marinela Ardelean, zâna vinurilor şi regina şampaniei, cum pe bună dreptate o alintă presa. Marinela este din Maramureş. Adolescenta de mai ieri, din Cavnic, este astăzi o profesionistă a artei vinului şi şampaniei, împodobită cu premii şi reverenţe în mai multe ţări. Cu un an în urmă, când şi-a lansat o carte despre vinuri româneşti la Baia Mare, i-am apreciat câteva calităţi, dar şi biografia curajoasă. Frumoasa şi ambiţioasa Marinela din Cavnic, la 18 ani, a plecat la muncă în Italia. Acolo a lucrat pentru un conte şi o contesă care se ocupau de mai multe generaţii de producerea şi vânzarea vinurilor. A stat în preajma misterului care se cere dezlegat. S-a îndemnat să urmeze cursuri de somelier. Aşa a descoperit lumea fascinantă care stă în spatele unui pahar de vin. Drumul spre limpezirea tainei a trecut prin istorie, geografie, literatură. Apoi a ajuns la degustări. Chestiuni băr­bă­teşti, ne-ar spune prejudecata. Nicidecum! Mărturisea Marinela, atunci, la Baia Mare, că pe lângă gust şi miros, mai ai nevoie de o foarte bună memorie. Vinul este un personaj: se naşte, se maturizează, ajunge în vârful Gutâiului şi apoi ne este de folos. Dacă noi, închinătorii cu paharul, credem că vinul dezleagă limbile, Marinela socoteşte vinul cultură şi civilizaţie. Cu un curaj numai de ea ştiut, a intrat într-o profesie bărbătească cu sensibilitatea feminină. A câştigat. A devenit cel mai bun somelier din România. Degustător în juriile marilor concursuri ale lumii vinului, profesoară la „Italian Chef Academy” din Roma, „ambasadoarea şampaniei”. Vorbeşte cinci limbi străine. A scris o carte despre vinuri şi gastronomie, care leagă cu inteligenţă cele mai bune vinuri cu mâncărurile tradiţionale italiene. A învăţat mult. A absolvit două facultăţi. Una de Drept, alta de Economie. Mai nou, un mare producător de vinuri din Italia, impresionat de cunoştinţele Marinelei, i-a dat pe mână dezvoltarea pieţelor sale în Japonia, China, Malaezia şi Singapore. Deocamdată crede că singurătatea este preţul plătit pentru o carieră strălucită. Acum, de Sărbătorile Pascale, mă întorc la memoria Marinelei din Cavnic. Mama ei, bucătăreasă la Cantina minerilor, i-a fost primul îndrumător în arta culinară. Gătea de când a fost mică, deoarece îi plăcea mirosul condimentelor din prăvălia tatălui ei. O fascinau aromele pe care le asocia în gând cu gustările. Şi acum ţine minte mirosul de iarbă, de ploaie, mirosul pădurii şi al florilor. Mirosul rufelor îngheţate, aduse iarna în casă. Şi, nu în ultimul rând, mireasma Sărbătorilor, pen­tru că nicăieri – crede Marinela –  nu este un miros mai minunat ca în Mara­mureş. Cum sunt şi aceste Sărbători de Paşti. Crede în vinurile româneşti, care pot fi un bun paşaport internaţional. Sugerează ca producătorii români să fie uniţi. Asta recomanda şi englezul Peter la Cluj. Marinela ar putea locui în multe ţări ale lumii. Dar a ales să ajute România prin aristocraţia vinului românesc. Am scris acest text, stârnit de finlandeza Essia, care, la Cluj, vorbea despre ea în termeni unici în măiestria şampaniei. Marinela este alături, dacă nu mai în faţă, în acest domeniu. Mă bucură, dacă nu mă uimeşte, cum un copil dintr-un oraş fost mineresc a avut această uluitoare ţâşnire în lume. Cred, cu un pahar de vin poţi înţelege o doctrină profundă. Acum, de Sfintele Sărbători, cu vechi simboluri ale vinului, îi mulţumim Marinelei – care nu uită Maramureşul natal – că este cu adevărat ambasadoarea vinul prin lume. Emoţia că este din Cavnic (a terminat Liceul economic la Baia Mare) rămâne o nobilă degustare a destinului.