După rezultatele alegerilor de la Chişinău şi Sofia, unde favoriţii Moscovei preiau preşedinţia ţărilor vecine cu România la est şi la sud m-am uitat mai atent la vecinii ţării noastre. Cam toţi au politici demonstrate cu privirea spre Kremlin. Aud că în Muntenegru a avut loc o tentativă de lovitură de stat. Surse judiciare din Muntenegru au confirmat că un grup de naţionalişti ruşi ar fi plănuit să-l asasineze pe premierul muntenegrean pentru a aduce un partid de opoziţie la putere (Reuters). Organizatorii acestui grup criminal sînt naţionalişti ruşi care socotind că liderul Muntenegrului nu poate fi schimbat la urne trebuie răsturnat cu forţa, a mai precizat un procuror specializat în lupta împotriva crimei organizate. Persoanele care au participat la acest complot, plănuiau să se îmbrace în uniforme de poliţie, să intre în sediul Guvernului şi să-l asasineze pe premier, să instaleze un partid prorus. Cum se face, după un asemenea eşec s-a transmis că operaţiunea nu a fost aprobată de Kremlin. Serbia nu a fost străină. Rusia este gata să transfere Serbiei şase avioane şi un număr neprecizat de vehicule blindate. Preşedintele Serbiei a spus că intenţia Rusiei este un semn de cooperare sinceră şi de prietenie între cele două ţări. Preşedintele ales la Chişinău a spus că prima vizită după investitură o va face la Moscova. România se vede înconjurată de state care au optat pentru modelul rusesc. Adică nu mai acceptă tăvălugul globalizării şi recurg la opţiunea pentru suveranitate înţeleasă ca un drept de a face ce doresc în ţările lor. Şi eu nu sînt indiferent la pierderea identităţii dar nici nu pot ascunde după colţ ceea ce a cîştigat România de pe urma acestui fenomen care nu mai poate fi stins. Deocamdată ne asigurăm securitatea la costuri mici.
Trump ne ameninţă că ne va pune la plată. A rezolvat situaţia a patru milioane de români care ar fi fost şomeri în propria ţară. Odată deschisă supapa plecării în lume a românilor nu văd cum pot fi aduşi înapoi printr-un ordin. Cum este uşor de înţeles fenomenul este extrem de complex şi nu poate fi reversibil cînd ar bate cineva din pinteni. Să nu uităm că ţările dezvoltate şi-au găsit pieţe de desfacere şi forţă de muncă ieftină dispusă să facă ceea ce refuză cetăţenii autohtoni. Dar să revin la România înconjurată. Vedem, de o vreme încoace, Ungaria lui Viktor Orban şi-a întors faţa spre Rusia. Deşi joacă la două capete. Ba cu Uniunea Europeană, ba poartă discuţii cu Putin pe teme care ne privesc: nerecunoaşterea Trianonului. Liderii de la Budapesta o spun în Parlamentul Ungariei că vor apăra ungurii din afara graniţelor. Ba fac mare caz că patru cetăţeni sînt cercetaţi de DNA pentru că au călcat pe bec. Şeful udemerist ne-o spune direct că pentru el Centenarul Marii Uniri este un eveniment trist. Da, Ungaria vrea să-şi extindă influenţa asupra Transilvaniei. Oare de ce ministrul de la externe al Ungariei nu a participat la dineul de lucru din Germania de zilele trecute? Vorbeam şi despre Bulgaria, vecina noastră de destin european. Generalul de aviaţie Rumen Radev, care a cîştigat categoric alegerile prezidenţiale din Bulgaria s-a declarat favorabil relaţiilor cu Rusia şi a recunoscut că Peninsula Crimeea este teritoriu rusesc. Ce-i de făcut cînd România este înconjurată de state care au relaţii mai bune cu Federaţia Rusă decît noi? Un comentator politic sugera oficialilor români să meargă urgent în America pentru discuţii cu viitoarea administraţie. Altul spunea că nu ar fi greşit să regăsim noi punţi de legătură cu Rusia. Pe fondul noilor relaţii dintre Putin şi Trump. Este o perioadă dificilă în care România se poate aştepta ca politica externă să se facă peste capul ei. Şi poate în defavoarea noastră. Şi încă ceva: politica externă a României să nu fie temă electorală. Nu ştiu de ce, dar cred că s-ar putea găsi de diplomaţia noastră o cale de mijloc. După cum sînt vremurile.
