În An Centenar: Deseştiul a îmbrăcat, din nou, straie de sărbătoare

0
138

• Ediţia a doua a Întâlnirii cu fiii satului

Mărenii

Satul Deseşti, o aşezare de pe Valea Marei, din Maramureşul voievodal, are un destin aparte, am putea spune. Aici, de vreo 40 de ani, se întâlneşte satul cu poezia. Nichita Stănescu are sala sa de onoare şi o manifestare literară care-i poartă numele – Serile de poezie de la Deseşti. La Deseşti, prin grija preotului Ioan Ardelean şi a Fundaţiei Hope and Homes for Children, se întâlneşte arta cu solidaritatea; pictori consacraţi şi copii din centrele de plasament îşi vindecă sufletele prin frumosul artistic. Deseştiul are de vreo trei ani o revistă proprie – Cronica satului Deseşti. La Deseşti, în jurul Bisericii monument UNESCO, copiii şi tinerii sunt ascultaţi şi încurajaţi, dar şi ajutaţi şi îndrumaţi, mai ales atunci când idealul lor sincer se întâlneşte cu realitatea dură a contextului social cotidian.

Conferinţele de la Desești

La Deseşti, un grup de iniţiativă, care se măreşte, încet, încet, spre bucuria noastră, conştientizează că educaţia pentru tradiţie, pentru valori, pentru credinţă înseamnă viitorul satului. Pentru asta trebuie efort, perseverenţă şi speranţă, care nu te lasă să cazi în pesimismul ce devine boală naţională.
În 2017, când câţiva oa­meni, uniţi în jurul Bisericii monument UNESCO, a cărei ocrotitoare este Sfânta Parascheva, iniţiau, pornind de la Hramul bisericii, prima ediţie a Întâlnirii cu fiii satului, ştiau că multe dintre como­rile aşezării stau ascunse şi abia aşteaptă să fie scoase la lumină. Le-am răscolit şi, într-o lună şi un pic, au apărut trei generaţii, care au adus pe scenă ce are satul mai frumos: tradiţia, portul, comunicarea prin artă. Nu e uşor să zideşti, dar e extraordinar să vezi soliditatea fundaţiei, care înseamnă iubire, bunătate, întrajutorare, toleranţă, diversitate. Dar mai ales solidaritate.

Generaţia a patra

Satul românesc îmbătrâneşte şi se pustieşte prin neimplicarea celor care ar trebui să identifice problemele cu care se confruntă comunităţile locale şi să iniţieze proiecte şi programe spirituale şi sociale care să vină în întâmpinarea nevoilor concrete ale comunităţilor locale. Să-i înveţe pe tineri să descopere izvorul iubirii curate, să participe activ la viaţa şi activitatea comunităţilor.
Dacă o comunitate nu are tineri educaţi şi cu drag de ţară, care să ţină pe umeri viitorul, este pierdută pentru totdeauna. A educa înseamnă a-i face pe copii, adulţii de mâine, să înţeleagă mersul lumii în care trăiesc. Asta ar trebui să facă şcoala. Asta am urmărit prin iniţierea Conferinţelor de la Deseşti, având drept motto: Încotro satul românesc?
În 20-21 octombrie, 2018, a avut loc cea de-a doua ediţie a Întâlnirii cu fiii satului şi a Conferinţelor de la Deseşti. Două zile pline de lumină, credinţă şi speranţă că satul maramureşean are izvoare nesecate. Şi că oricât l-ar bântui furtunile, are rădăcini puternice.

Lecţie de istorie adevărată

Măriuca Verdeș și coconii din Călinești

1 Decembrie. Zi memorabilă pentru naţiunea română, pentru fiecare dintre noi. Avem nevoie să facem recurs la memorie, să cinstim memoria celor care au făcut Marea Unire, o pagină sublimă a istoriei României. 1918 – 2018. 100 de ani de când, 100 000 de români, animaţi de idealurile Unirii, strigau într-un glas Vrem să ne unim cu ţara. Acum, mai mult ca oricând, trebuie să spunem că măreţia acestei zile stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan venit din străfundurile conştiinţei unităţii neamului. Este adevărat că acest elan a fost însufleţit şi dirijat de fruntaşii politici ai vremii.

Coconii din Desești

La Deseşti, în An Centenar, despre Marea Unire şi participarea maramureşenilor la Unirea cea Mare au vorbit prof. dr. Teodor Ardelean, prof. Gheorghe Todincă, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, primarii din Băseşti şi Şişeşti, doi poli uriaşi de istorie unionistă.
Le mulţumim pentru lecţia de istorie, pentru că, împreună, am adus istoria mai aproape. O lecţie de istorie, predată de cei care ştiu istorie despre drumul maramureşenilor la Alba Iulia, despre ce au însemnat pentru ziua astrală George Pop de Băseşti, Vasile Lucaciu, Ilie Lazăr, memorandiştii, dar mai ales oamenii simpli, care ştiau de ce merg la Alba Iulia şi de ce e nevoie de Unirea cea Mare.

Un cor de-o vârstă cu Unirea cea Mare

Corul de bărbaţi, Finteuşu Mare

Vorbind despre satul maramureşean în An Centenar şi despre participarea maramureşenilor la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, nu putea lipsi de la Deseşti un cor de-o vârstă cu Unirea: Corul de bărbaţi din Finteuşu Mare, dirijat de profesorul Andrei Dragoş. Un cor care, la 1 Decembrie 1918, cânta pentru prima dată Deşteaptă-te, române! Şi a devenit celebru prin vreme, tocmai datorită repertoriului de cântece patriotice, care au însufleţit românii de-a lungul veacului. Şi Corul de bărbaţi din Finteuşu Mare, prin repertoriu ales, a dat şi dă o lecţie de consecvenţă, perseverenţă şi dragoste de neam.

Lecţie despre tradiţii şi valori

Grupul Sigheteanca

Şi a fost ziua a doua a Întâlnirii cu fiii satului. În jurul bisericii, cinstind hramul Sfintei Parascheva, la vernisajul Expoziţiei Artă şi Solidaritate, şi apoi la Spectacolul plin de frumuseţe al celor patru generaţii din De­seşti, alături de care au venit mărenii, călineştenii şi Măriuca Verdeş, grupul Sigheteanca şi Ansamblul Mara, ale Centrului Cultural din Sighetu Marmaţiei.
A fost un regal de frumuseţe, care a adus pe scenă ce are mai frumos satul românesc. În aceste zile am văzut atâţia turişti pe Uliţa Bisericii, mai ales, japonezi, fermecaţi de costumul maramureşean şi de ritmul dansului.
Dar mai ales am văzut satul. Animat şi participativ. Care a umplut şi în acest an, până la refuz, sala mare a Căminului Cultural! Cam aşa ar trebui să fie satul maramureşean!
Patru generaţii au făcut spectacol de zile mari: Coconii din Deseşti, Feciorii şi fetele de pe Mara, Horile şi Generaţia vârst­ni­cilor au demonstrat că frumosul nu piere. Şi că, împreună, ducem mai departe lumea satului.

O lecţie pentru viitor

Ansamblul Horile

Viitorul depinde de toţi cei care resimt nevoia rădăcinilor, din orice parte a lumii. Şi, din păcate, prea mulţi tineri s-au răsfirat prin lume. O realitate dureroasă, care ne îndeamnă să chemăm şi să aprindem împreună flacăra unităţii de neam şi de credinţă. Neamul dăinuie în timp şi peste timp prin generaţiile sale. Să nu le lăsăm să se risipească şi să obosească înainte de vreme. Fiecare suntem purtătorii unei tradiţii şi avem datoria să lăsăm câte un semn în urma noastră. Ne va fi mai bine doar dacă vom sta împreună.
Ce pot să facă tinerii pentru părinţi? În primul rând, să-i ajute să se acomodeze cu realitatea care rupe ritmul cu care ei au fost învăţaţi. Ce pot să facă părinţii pentru copii? Să le arate ce s-a văzut în cele patru generaţii care înfrumuseţează Deseştiul.
S-au spus multe cuvinte adevărate în cele două zile de sărbătoare. La care şcoala şi dascălii ei trebuiau să fie prezenţi. O lecţie de la care au lipsit şi cei care iau decizii în numele satului. O lecţie la care a fost prezentă comunitatea.
Alături, istorici, intelectuali de marcă, copii, tineri, adulţi şi vârstnici au transmis un mesaj tulburător: e timpul să facem ceva ca „mai târziu” să nu devină „prea târziu”.
Pentru toate, glas de mulţumire pentru organizatori şi pentru cei implicaţi în desfăşurarea unor evenimente cu care nu multe aşezări rurale se pot mândri. Mulţumiri coconilor şi tinerilor, generaţiei a treia şi generaţiei a patra, exemplu de urmat. Un cuvânt de mulţumire în plus pentru preotul Ioan Ardelean şi pentru deseşteni, care s-au mobilizat exemplar pentru această aleasă sărbătoare!
Nu fiţi trişti, le spunea muzeograful Gheorghe Todincă celor prezenţi, că ţăranii de acum un veac erau veseli. Mă uit la costumele voastre şi spun că „Marea Unire a fost, înainte de toate, un admirabil spectacol etnografic”. Şi concluzia celor două zile care au stat sub pavăza unirii şi credinţei: Sărbătorim învăţând, căutând, înţelegând, păstrând şi promovând. Cu responsabilitate. Şi mândrie. Cum frumos spunea Viorica Hotea. Împreună, am adus istoria mai aproape de noi!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.