În Duminica a IV-a după Paști (cea a Vindecării Slăbănogului de la Vitezda), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, subliniază că bolnavul de la Scăldătoarea Vitezda, care aștepta de 38 de ani vindecarea, a transformat suferința trupului în pocăință și sănătate a sufletului.
„Pocăința lui profundă și îndelungată i-a dăruit o mare virtute: o răbdare smerită, o răbdare pe care Sf. Ioan Gură de Aur o numește răbdare fără cârtire, suferință fără răzvrătire. Acest bolnav de 38 de ani nu s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, întrebându-L de ce suferă. Nu a judecat pe cei din jur, care puteau să-l ajute și nu-l ajutau. Ci a petrecut ani mulți în răbdare smerită și în speranță neîntreruptă. El a avut tot timpul speranța că Dumnezeu îl va ajuta să se vindece”, a precizat Preafericirea Sa.
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a adăugat că paraliticul vindecat la Scăldătoarea Vitezda ne mai învață, pe lângă lecția răbdării smerite, și pe cea a recunoștinței, pentru că primul loc în care se duce după vindecare este Templul, pentru a mulțumi lui Dumnezeu. „Noua Vitezdă sau Vitezda desăvârșită a vindecărilor este însăși Biserica Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că este Trupul lui Hristos plin de Duhul Sfânt de Duhul cel de viață făcător”, a spus Preafericirea Sa. „Deci această Evanghelie ne arată în prefigurare și Taina Botezului, și taina Bisericii ca Vitezdă, ca loc al vindecărilor” prin intermediul Sfintelor Taine, a mai spus Preafericirea Sa.
