România urmează să primească, începând cu luna noiembrie, un număr de aproximativ 1.800 de imigranţi, fapt ce nu trebuie trecut uşor cu vederea întrucât, pe termen lung, poate genera implicaţii majore asupra societăţii româneşti.
În primul rând, constatăm că autorităţile sunt luate, ca de obicei, pe nepregătite, necunoscându-se capacitatea exactă a centrelor destinate primirii străinilor.
Vicepremierul Oprea ne spune că sunt undeva la 1.500 de locuri, iar Leonard Orban, consilierul Preşedintelui Iohannis, ne vorbeşte de 950 de locuri. Pe cine să credem nu ştiu, cert e că ambele variante prezintă o cifră prea mică comparativ cu numărul necesar, iar de aici pot apărea problemele. Pe de altă parte, cred că deficienţa majoră a instituţiilor statului, în cazul de faţă, stă în faptul că nu au dorit să cunoască şi voinţa populară, românii nu au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu primirea acestor refugiaţi, în ciuda faptului că voci avizate au spus răspicat că România nu este pregătită în a intregra aceste persoane. Ţin să subliniez că implicaţiile sociale şi economie sunt foarte mari, sunt necesare sume mari de bani pentru asigurarea unui nivel de trai decent, controale medicale, hrană, educaţie, şomaj etc. UE a promis că va ajuta financiar fiecare ţară ce va găzdui migranţi, însă, după un timp, autorităţile vor trebui să folosească resurse şi din bugetul naţional. Ba mai mult, Inspectoratul General pentru Imigrări a precizat că, prin Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă, cei care au obţinut o formă de protecţie beneficiază de un ajutor material nerambursabil în valoare de 540 lei, pe o perioada de 6 luni. Vedem astfel cum, în curând, pe lângă taxe şi impozite pentru CAS, pensii sau drumuri, vom ajunge să contribuim cu un procent din salariul nostru şi pentru imigranţi. Într-o ţară cu atâtea probleme numai asta ne mai lipseşte: să muncim şi pentru întreţinerea refugiaţilor, însă guvernanţii PSD-UNPR nu zic nimic despre asta, tac mâlc. Pentru noi, maramureşenii, situaţia este una aparte, întrucât, la centrul din Şomcuta Mare, vor ajunge, în curând, câteva zeci sau sute de imigranţi. Vulnerabilitatea Europei în faţa acestui exod, cât şi mentalitatea celor ce vin de tip “haideţi fraţilor, că oricum n-au ce să vă facă” mă poate duce cu gândul că, în următorul an, în Şomcuta Mare, vor locui mii de azilanţi, fapt ce poate duce la o schimbare a structurii sociale precum şi la conflicte interetnice, religioase sau de orice altă natură cu populaţia autohtonă. Aştept şi solicit – în calitate de Preşedinte al Partidului Mişcarea Populară (PMP) Maramureş – ca, în cel mai scurt timp, autorităţile judeţene competente să ne prezinte situaţia exactă a acestui centru, precum şi planul după care este pregătită integrarea străinilor în comunitate.
Adrian TODORAN, preşedinte PMP Maramureş
