Logica privilegiului

0
536
Editorial Graiul Maramureşului

Legea pensiilor este contributivă, adică nu există conturi individuale de economisire, ceea ce face ca sistemul public de asigurări sociale să fie neatractiv pentru politicieni. Ca remediu, aceştia încearcă să obţină pensii speciale, la fel ca magistraţii. Aleşii nu au dreptul să-şi voteze legi prin care îşi acordă de unii singuri favoruri la pensie!
Toţi cei un milion de salariaţi de stat, inclusiv politicienii, ar trebui trataţi la fel, fără inechităţi, pe baza unor norme de muncă şi a capacităţii bugetului public de a le asigura salarii şi pensii. Statul ar trebui să plătească performanţa salariaţilor săi (nu simpla prezenţă la serviciu). Şi politicienii trebuie retribuiţi după performanţa lor (ore muncite, dificultatea, complexitatea, riscul şi responsabilitatea muncii). Dar acest pas va fi dificil de făcut, dacă Guvernul şi Parlamentul nu vor colabora şi nu vor face expertize pentru cuantificarea efortului în serviciile obşteşti.
Ne îndreptăm spre o criză a pensiilor, se spune că peste 20 de ani pensiile vor reprezenta 15% din ultimul salariu, faţă de 70-80% cît este acum. Însă parlamentarii nu se gîndesc la o lege sustenabilă a pensiilor, ci au găsit soluţia să-şi mărească arbitrar propriile pensii, iar pentru ceilalţi, potopul! Ce am putea face noi, alegătorii? Să votăm partidele care se opun pensiilor speciale. Sesizări la Parlament, mitinguri de protest, greve sindicale şi fiscale. Sau am putea să tolerăm aceste privilegii, avînd în vedere că e vorba de vreo 15.000 de politicieni. Însă ar trebui să găsim un argument lo­gic pentru a le da pensii speciale şi nu există nici unul. Nu avem nici un motiv să le asigurăm politicienilor o pensie mai mare, deci o viaţă mai îmbelşugată decît le dă dreptul contribuţia avută de-a lungul vieţii active la fondul de pensii.
Constatăm că prin legea pensiilor speciale pentru parlamentari, se fragilizează şi mai mult fondul de pensii. Mesajul dat prin această lege, şi prin cea aflată în judecată pentru pensiile primarilor şi consilierilor locali, este că statul nu încurajează munca şi economisirea, ci favorul, privilegiul, şmenul bugetar. Opinia publică este convinsă că politicienii profită de poziţia lor de legiuitori şi dau legi pro domo, ceea ce nu ar trebui să fie posibil într-o democraţie. Este contrazis şi principiul că orice cheltuială trebuie să fie însoţită de sursa de finanţare. Pe politicienii noştri nu-i interesează dacă există bani pentru pensii şi nici de unde vor fi plătite, ceea ce demonstrează că este vorba de un abuz legislativ.
Singura cale de a stopa aceste privilegii, şi mai sînt şi altele de care politicienii se bucură fără merit, este prin justiţie. Ar fi rolul Curţii Constituţionale să intervină şi să-i aducă pe politicieni la litera Constituţiei. Dar nici în Curtea Constituţională nu putem avea încredere, de vreme ce şi cei nouă judecători supremi şi-au votat pensii speciale pentru magistraţi, în dispreţul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.