Omul din casele noastre

Ascult Radio România Actualităţi deoarece mă regăsesc ca jurnalist în seriozitate, acurateţe, firesc publicistic şi încredere în ştiri. Această mărturisire o fac unui bun prieten, un profesionist desăvârşit şi un neobosit căutător de fapte de mare interes, pe numele dumisale Adrian Marchiş. Confratele a marcat un sfert de veac de radio cu izbânzi profesionale care fiind atât de frecvente ni s–au părut, şi ni se par, fireşti, normale, ca toată lumea. Ceea ce până la un punct este un fapt bun, deoarece un singur om, om de Radio, a reuşit să ne aducă normalul în casă. Pe cealaltă parte, lucrările cu urmă, unele în primă audiţie, intră în cadenţa cotidianului cu viza că aşa trebuie să fie. Adrian Marchiş este un căutător şi un descoperitor de noi teritorii ale vremii. Şi nu-i o figură de stil. De numele lui Adrian Marchiş se leagă întâlnirea cu volohii, românii pierduţi din Ucraina – el a dat de ştire primul că există aceşti plecaţi cândva din nordul României. Apoi mulţi au preluat vestea ca şi cum ar fi a lor. Sub patronajul lui Adrian, a avut loc în Maramureş întâlnirea corespondenţilor din ţară, tutelaţi de marele om de Radio, regretatul Paul Grigoriu. Adrian le-a pus Maramureşul în palmă. Apoi ne-a trecut la românii din dreapta Tisei, unde am căzut în rugăciune la simţirea sub tălpi a Maramureşului muşcat. Dacă tot veni vorba de fraţii noştri de dincolo de Tisa, într-un sfert de veac, Adrian Marchiş a reuşit să îngusteze atât de mult Tisa că a devenit un fir de apă. Omul nostru de Radio, precum Florentin Năsui, omul nostru de Cuvânt, am impresia că de când a căzut imperiul au locuit mai mult dincolo decât în oraşele de reşedinţă. Fără îndoială, de numele lor se leagă descrierea aproape zilnică a unui teritoriu, a unor români pentru care istoria nu le-a fost pe mână. Adrian Marchiş le ştie vorbele, iar pe undele Radio i-a scos în lume. Într-un sfert de veac, Adrian a făcut o epopee în care Ulise s-a întors acasă şi s-a înfăşurat în pânza Penelopei. Aşa că îi datorăm lui Adrian Marchiş unirea sufletească a românilor de pe cele două maluri ale Tisei. Dacă ar fi realizat numai atât, tot putem să-i mulţumim profund şi româneşte. Dar emisiunea continuă: Adrian Marchiş, vocea noastră, a Maramureşului. Cred că este dintre cei mai informaţi reporteri. Cu el, dimineaţa răsare soarele mai devreme. Iarna se face mai repede lumină. Ştirile lui au avut foşnetul tranziţiei. Acum parcă ne povesteşte despre întrămarea ţării. L-am văzut de multe ori în rolul reporterului frenetic. De fiecare dată, mă surprindea plăcut siguranţa cu care aborda subiectul, tonul civilizat, fără inhibiţii, echidistant, ceea ce i-a adus simpatia ascultătorilor. Şi nu a fost şi nu este uşor. Divanul de modă recentă are legi noi, uneori foarte încurcate, cu reprezentanţi aroganţi, uneori rătăciţi prin funcţii. Reporterul Adrian Marchiş a trecut multe vămi ale dezordinii, până să ajungă să pună o bornă pe calea cea dreaptă. Doresc să spun că meseria de reporter Radio este delicată, dacă nu chiar grea. Adrian Marchiş s-a dovedit un jurnalist cu evidente calităţi. Ca argument, vă aduc preţuirea de care s-a bucurat din partea exigentului om de Radio, Paul Grigoriu. Reamintesc că Adrian cu Radio România Actualităţi au străbătut una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei României. Reporterii Radio au ceva în plus. Vocea lor ajunge peste mări şi ţări, în cele mai ascunse aşezări. Şi de aceea se bucură de o remarcabilă cotă de încredere. Într-o vreme recentă, Radio România ocupa, după Biserică şi Armată, un merituos loc trei, îmi spunea Paul Grigoriu cu modestie, la Mănăstirea Bârsana. Adrian Marchiş a oficiat în templul unei profesii nobile, timp de un sfert de veac. Atât de mult ne-am obişnuit cu el, încât atunci când lipseşte din casa noastră câteva zile îl strigăm pe nume. Cum mâine, 27 august 2017, Adrian rotunjeşte şase decenii de viaţă, să-i rostim numele cu prietenie şi preţuirea ascultătorilor. Deoarece el este omul din casele noastre, mă opresc din scris. La Radio, Adrian Marchiş transmite un reportaj despre Maramureş. Aşa s-a făcut mai repede lumină în dimineaţa de august.