Este foarte greu să spui ceva despre un artist atât de cunoscut cum a fost Maria. Suficient să parcurgi un catalog în care este consemnată activitatea expoziţională ca să-ţi dai seama că lucrările ei au străbătut multe meridiane ale globului: Franţa, Germania, Austria, Belgia, Grecia, Statele Unite, Canada, acolo unde a avut expoziţii, dar, cu siguranţă, prin călătoriile în Mexic, Tunisia, Spania, a lăsat nu numai o părticică din sufletul ei generos, ci şi multe schiţe şi însemnări grafice, aşa cum făcea de fiecare dată pe unde o duceau paşii. Totodată, minunatele ei lucrări se găsesc în foarte multe colecţii particulare şi oficiale, pentru că Maria Mariş Dărăban era o artistă ale cărei creaţii erau căutate nu numai de colecţionari, ci de toţi iubitorii de frumos de pretutindeni. La vernisajele ei întotdeauna participau mulţi, foarte mulţi oameni, atât prieteni, cât şi admiratori. Simezele luminau prin culorile deosebite care transformau fiecare lucrare într-o simfonie. Armoniile cromatice în care se îmbinau strălucit violetul, galbenul, roşul, cu albastrul mării şi al cerului te cucereau ca o dragoste la prima vedere. Florile şi peisajele ei, tematica, într-un fel, banală, pentru că este abordată de foarte mulţi artişti, aduceau ceva aparte, care le făcea să fie unice. Şi acel ceva era lumina misterioasă, strălucirea cerului, a pajiştilor, sau a mării, care erau numai ale ei. Un poet spunea că Maria îşi muia pensulele în culorile cerului şi ale mării şi le aducea direct pe pânze. Prin simplitate, lumină şi culoare, orizonturile cu asfinţituri misterioase, malurile întinselor mări sau atât de gingaşele flori din picturile Mariei înnobilează multe interioare şi muzee, îmbogăţind patrimoniul culturii Româneşti.
Simplitate, comportament prietenos şi comunicativ era ceea ce o caracteriza şi o făcea să fie dorită în cercurile prietenilor, la manifestări artistice. De fiecare dată mi-a făcut plăcere să conversăm, aflând multe lucruri interesante despre lumea şi oamenii de pe unde a umblat, despre obiceiurile lor, altfel decât ale noastre. Adesea povestea despre ariditatea ţinuturilor arabe în raport cu frumuseţea plină de verdeaţă a peisajelor noastre.
Pe lângă minunatele ei pânze, ştiu că a realizat o valoroasă galerie portretistică a unor personalităţi din lumea scriitorilor şi a altor oameni de seamă, multe coperţi de carte şi ilustraţii, activităţi de creaţie pe care nu le cunosc în amănunt. Un capitol aparte trebuie consemnat pentru preocuparea ei în domeniul literaturii, al poeziei. Cred că aceste preocupări cu siguranţă vor fi scoase la iveală cât mai curând.
În comuna sa natală, Apa, din judeţul Satu Mare, acolo unde în ultima vreme s-a retras şi unde spunea că se simte minunat, şi-a construit o casă minunată într-o oază de verdeaţă şi în mijlocul acestui rai se ridică altarul creaţiei, atelierul înconjurat de minunaţii pruni în care păsărelele dau concerte fără încetare. Ce frumos ar fi dacă acest loc sfânt al creaţiei Mariei Mariş Dărăban s-ar transforma într-un muzeu, ca alături de Casa memorială Vasile Lucaciu, să fie o mândrie pentru comuna Apa şi o atracţie pentru vizitatorii dornici de artă şi istorie!
Vasile JURJE, artist plastic
