Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a schițat o strategie națională pentru resurse minerale neenergetice, cu orizont spre anul 2035. Din păcate, dincolo de mult optimism, în ceea ce privește Maramureșul, soluții ioc.
Peste 20 de ministere, instituții guvernamentale și ONG-uri au participat la strategia care ne spune următoarele.
“Viziunea prezentei strategii se bazează pe aspecte actuale ale economiei românești și europene. Capacitatea industrială este redusă, aspect ce conduce la necesitatea reindustrializării României în context larg european; resursele minerale neenergetice sunt vitale pentru economia mondială, în condițiile în care resursele minerale sunt neregenerabile și limitate; este necesară protejarea intereselor naționale de securitate economică privind resursele minerale neenergetice; mineritul energointensiv a avut efecte negative istorice asupra mediului și sănătății populației, în prezent făcându-se tranziția la mineritul responsabil și la economia circulară; exploatarea resurselor trebuie să asigure corelarea profitului investitorului cu necesitățile de dezvoltare locală și de protecție a mediului; economia românească trebuie să se adapteze la contextul socio-economic și geopolitic global, inclusiv la situația post-epidemiologică, criza energetică și militară”.
Aflăm strategia. „Domeniul resurselor minerale neenergetice poate contribui prin realizarea direcțiilor generale și obiectivelor stabilite la nivel național, prin: auditarea resurselor minerale exploatabile din haldele și iazurile aflate în conservare în vederea identificării unor oportunități de valorificare ale acestora; promovarea proiectului de realizare a ciclului integrat de producție în România, pentru industrie (minereu de cupru – produs finit, prin identificarea unor investitori strategici pentru producerea în țară a produselor finite din cupru cu valoare adăugată mare), în concordanță cu dezvoltarea industrială și pentru a micșora importurile de produse similare din alte țări; asigurarea exploatării superioare a grafitului, în vederea producerii pe teritoriul României a bateriilor, precum și a Grafenului cu utilizare pe scară largă în industria electronică, aerospațială și apărare, energie, automobile, tehnologii biomedicale; inventarierea resurselor minerale critice și strategice în vederea exploatării și realizarea unui circuit integrat pentru produsele finite pe teritoriul României; susținerea politicii de reindustrializare națională, completă și complexă prin sprijinirea clusterelor din industriile creative, producție, cercetare și inovație; susținerea companiilor cu capital de stat pentru retehnologizare, astfel încât să intre pe noi piețe sau să recupereze piețele tradiționale; îndeplinirea condițiilor și obiectivelor impuse de guvernanța corporativă prin intermediul Planului național de redresare și reziliență (P.N.R.R.). Resursele minerale utile analizate sunt cele nemetalifere-sare gemă, minerale industriale, roci utile și ornamentale. Minerale metalifere- polimetalice și auro-argintifere. Resurse hidrominerale-ape minerale naturale și geotermale. Materii prime critice-pământuri rare, magneziu, grafit. Și resurse secundare-iazuri de decantare și halde de steril”.
Din cele de mai sus, Maramureșul are peste jumătate din oferte! Sare, ape minerale, aur argint, minereuri polimetalice, roci utile și ornamentale, ape geotermale, halde și iazuri de nu le putem duce.
Numai că vin analizele SWOT, care ne spun că… nu se poate. Sarea nu mai e cerută ca materie primă. La roci utile și ornamentale, lipsește industria de prelucrare post-extracție. Resursele polimetalice se află la mare adâncime și exploatarea generează poluare. La aur-argint, minele sunt închise… La apele minerale, e amintită ca punct slab, atenție, „concurența neloială, fără omologare pentru apa de izvor și fără un sistem fiscal comparabil cu cel pentru apa minerală naturală”, adică să nu mai bem apă gratis de izvor, da? Și concurența apei minerale de import.
În fine, călcâiul lui Ahile maramureșeanul. „Resursele minerale secundare depozitate în iazuri de decantare sau în halde de steril prezintă un potențial ridicat de valorificare industrială prin recuperarea metalelor critice și utile de bază, în principal: Au, Ag, Cu, Pb, Zn, Fe, Mn, W, Mo, pentru care au fost deschise exploatările sau a unor elemente care au intrat recent în sfera de interes a valorificării industriale, precum: Ge, In, Te, Cd și Sb. Potrivit estimărilor din anul 2018, în iazurile de decantare cu activitatea sistată, aflate în conservare sau în funcțiune, sunt depozitate circa 343 mil. metri cubi de produs rezidual minier, care ocupă o suprafață de circa 1800 ha. În haldele de steril, sunt depozitate circa 940 mil. metri cubi și ocupă o suprafață de circa 3400 ha”.
Iar analiza SWOT spune așa. Puncte slabe: nu sunt în vigoare norme de aplicare a cadrului legislativ în ceea ce privește exploatarea resurselor secundare; necesitatea construirii de uzine noi de procesare; există neclarități/neconcordanțe în ceea ce privește finanțarea refacerii mediului realizată din fonduri europene; reglementările necesare transmiterii terenurilor ecologizate către autoritățile locale în vederea refacerii dreptului de proprietate, reintroducerea în circuitul economic.
Păi nu mai bine stăm și așteptăm banii PNRR și facem cursuri de calificare, piste de biciclete și stații de încărcare mașini electrice?
